Treceți la conținutul principal

Blândețea nopții de F. Scott Fitzgerald



Pe riviera franceză, cam la jumătatea drumului între Marsilia şi graniţa italiană, se afla un hotel mare, superb, de culoare trandafirie. Palmieri plini de deferenţă îi răcoreau faţada congestionată şi, în faţa lui se întindea o plajă scurtă, orbitoare.
Acum a ajuns o staţiune de vară pentru lumea importantă şi la modă; în 1925 rămânea aproape pustiu după ce clientela sa engleză pleca spre nord, în aprilie; numai cupolele unei duzini de vile vechi mai putrezeau ca nuferii printre pinii masaţi între Hotel des Etrangeres al lui Gausse şi Cannes, la cinci mile mai departe.
Hotelul şi covoraşul de rugăciune bronzat al plajei sale făceau totuna. Dimineaţa, devreme, imaginea îndepărtată a oraşului Cannes, străvechile fortificaţii trandafirii şi albicioase, alpii purpurii care străjuiau Italia, se răsfrângeau în apă şi tremurau acolo în unduiri şi cercuri urcate printre ierburile marine din limpezimile-i nu prea adânci.
Așa cum promiteam acum puțin timp, anul acesta mi-am propus să citesc cel puțin 20 de cărți, ca parte dintr-un reading challenge. Prima pe listă este Blândețea nopții și trebuie să spun că am cam început cu stângul această provocare.
Știam că citisem romanul mai demult, dar nu îmi aminteam acțiunea și asta dintr-un motiv foarte bun: nu mi-a plăcut, iar cărțile care nu îmi plac nici nu îmi rămân în memorie.
Eu am citit una din variantele romanului în care acțiunea se petrece cronologic. Trebuie menținat acest aspect pentru că, în varianta originală, romanul a fost structurat în mai multe părți, împărțite pe diferite etape, dar care nu erau aranjate în ordine cronologică și era puțin cam greoi. Nu că această variantă ar fi o îmbunătățire. 
Ca să vorbim despre Blândețea nopții, trebuie precizat că romanul se bazează pe mai multe aspecte din viața reală de cuplu a lui Scott și a soției sale, Zelda. Cei doi au avut o relație tumultoasă, pusă la încercare de problemele de sănătate ale Zeldei, alcoolismul lui Scott și faptul că, în timpul vieții, autorul a cunoscut o perioadă de declin în carieră, care i-a adus aproape de faliment.
Cam același lucru se întâmplă și cu cuplul din roman, Dick și Nicole Diver. Richard Diver este un tânăr doctor psihiatru, care este fascinat de munca lui Freud și își dorește oarecum să îi calce pe urme. Dick provine dintr-o familie de clasă mijlocie, fiindu-i destul de greu să se întrețină pe perioada studiilor, iar acest lucru îl face să își dorească să fie ”cineva”, să publice și el tratate de psihologie și să devină o somitate în domeniu. 
În timp ce se află în Elveția, prin intermediul unui coleg de breaslă, doctorul Franz, o cunoaște pe tânăra Nicole Warren, o tânără diagnosticată cu schizofrenie. La îndemnul lui Franz, Dick începe să corespondeze cu Nicole, iar aceasta începe rapid să se atașeze de el, iar după ce se întâlnesc față în față, se îndrăgostește de el. Nicole este o fată frumoasă, care provine dintr-o familie înstărită și care pare a fi ca orice fată de vârsta ei, poate doar puțin mai excentrică. Cu toate acestea, ea are o traumă din copilărie, rezultată în urma unei relații incestuoase cu tatăl ei. Când își dau seama că Nicole se atașează tot mai mult de Dick, atât Franz, cât și doctorul care o tratează îl sfătuiesc să rupă orice relație cu ea. Însă Dick, care este atras de Nicole și o vede ca pe o fată frumoasă și inocentă nu le urmează sfatul și nu numai că începe o relație cu ea, ci se și căsătoresc.

Acțiunea se petrece apoi peste câțiva ani, pe Riviera franceză, iar narațiunea are loc din perspectiva lui Rosemary, o tânără actriță de doar 17 ani aflată în vacanță cu mama ei, care este un fel de Kris Jenner al vremurilor noastre, controlând fiecare aspect al carierei și al vieții personale a ficei ei. Rosemary face cunoștință cu soții Diver, care au o casă de vacanță și se află și ei acolo cu un grup de prieteni. Este imediat atrasă de Dick, însă este la fel de fascinată și de Nicole, în ochii ei cei doi fiind pur și simplu perechea ideală. Sunt amândoi tineri, frumoși, bogați, au doi copii minunați, în aparență au tot ce își doresc și toată lumea este la picioarele lor.
Încetul cu încetul, secretele familiei Diver ies la iveală. Dick nu a ajuns un doctor renumit așa cum și-a dorit, ci joacă dublul rol de doctor și soț pentru Nicole,nu și-a publicat nici o carte, doar un tratat care a fost finanțat tot din banii lui Nicole, pentru că nu i l-a publicat nici o editură și se mulțumește să se înconjoare cu tot felul de prieteni care îi sunt în mod evident inferiori din punct de vedere intelectual, probabil pentru a se simți mai bine în pielea lui.

La rândul ei, Nicole a trecut prin perioade dificile după nașterile celor doi copii din cauza bolii și are și acum momente în care pare că pierde contactul cu realitatea.
Rosemary și Dick se apropie tot mai mult și sunt pe cale să înceapă o aventură, însă un eveniment nefericit le curmă brusc avântul, iar Rosemary și mama ei părăsesc Riviera.
Peste alți câțiva ani, căsnicia lui Dick și Nicole merge tot mai rău. El este tot mai nefericit, tot mai frustrat și începe să bea tot mai mult, gândindu-se încă la scurtul episod romantic cu Rosemary. Nicole este și ea tot mai plictisită de el, conștienă fiind de faptul că el nu o mai iubește și începe să cedeze avansurilor unui tânăr ofițer care face parte din cercul lor de prieteni. Rosemary și Dick se reîntâlnesc, însă acum ea nu mai este fata inocentă de 17 ani, este foarte concentrată pe cariera ei și deși în mintea ei păstrează o imagine puternic romanțioasă despre Dick, este clar că pentru ea, el nu mai este bărbatul perfect pe care și-l închipuise.
Aș putea la fel de bine să scriu care este finalul, dar nu vreau să stric plăcerea cuiva care vrea să citească cartea.
Mie nu mi-a plăcut deloc și a trebuit să trag tare de mine să o termin. Sincer, nu prea înțeleg fascinația pentru F. Scott Fitzgerlad. Mi se pare că își construiește niște personaje atât de antipatice, cu care nu prea ai cum să empatizezi, iar dacă eu nu pot să empatizez măcar cu un pesonaj, îmi pierd rapid interesul. În ceea ce privește includerea romanului pe lista unor cărți care să te ducă cu gândul la călătorii, nu prea reușește acest lucru. E drept, acțiunea se petrece în Elveția, la Paris și pe Riviera franceză, însă ar putea la fel de bine să fie oriunde, fiindcă descrierile sunt destul de sărace și seamănă cu orice altă țară europeană. Mi se pare ceva atât de tipic american, cam cum ar reacționa turiștii aceia pentru care Europa nu este un întreg continent, ci doar o țară ceva mai mare. Știu că nu toți americanii sunt așa, dar destul de mulți cam așa gândesc.
Apoi, acțiune este greu de urmărit, foarte împrăștiată și alambicată. Schimbarea punctului de vedere în funcție de personaj, firele narative secundare ale unor personaje al căror nume nici măcar nu mi-l amintesc și care nu au vreo legătură cu subiectul propriu-zis și nici nu sunt suficient de dezvoltate cât să îți atragă atenția, ritmicitatea foarte lentă în unele porțiuni în care pe pagini întregi nu se întâmplă nimic, toate astea îmi dau impresia unui roman care a fost scris rapid, superficial, fără cap și fără coadă. În plus, deși Dick și Nicole sunt descriși amânunțit din perspectiva mai multor personaje, parcă tot n ajungi să îii cunoști. Nu știi ce îi motivează, de ce acționează așa cum o fac. Așa că, în principiu, e povestea unui cuplu bogat care își pierde vremea prin vacanțe, ea fiind o schizofrenică veșnic nemulțumită, iar el un frustrat cu complex de superioritate și cu o atracție ciudată pentru fetele tinere. Cam ăsta ar putea fi rezumatul pe scurt.
Țin minte că mai demult m-am apucat și de Marele Gatsby, care ar trebui să fie mult mai bun decât acest roman și l-am abandonat pentru că mă plictisea, acum i-am mai acordat o șansă și acestuia, cred că am terminat cu Scott Fitzgerald. Pur și simplu este un scriitor pe care nu pot să îl înțeleg, mă plictisește și mă deprimă. Dar, având în vedere de cât de lăudat este de alții, este doar o părere subiectivă și poate altcuiva s-ar putea să îi placă Blândețea nopții.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Paletă farduri IDC Color Natural - dupe pentru Naked 3?

Am mai avut o experiență destul de neplăcută cu produsele IDC, care sunt disponibile pe elefant.ro. sunt foarte ieftine și se află frecvent la promoție, așa că am vrut să le încerc, însă până acum nimic nu m-a impresionat.
De data aceasta, voi face referire la această paletă de farduri. Se numește Natural, a costat la reducere 18 lei, nu mai rețin prețul ei normal, dar sincer, cam atât și merită. Produsele IDC Color sunt produse de către o firmă din Spania, Aquarius Cosmetic Group prin private labeling. Ce înseamnă private labeling? Înseamnă că o companie de cosmetice, în special produse de machiaj realizează designul produselor și eventual formularea acestora, iar apoi procesul de fabricație este subcontractat în China. elf face asta, BH Cosmetics face asta, Coastal Scents face asta, Morphe face asta și chiar și alte branduri mai prestigioase scot pe piață produse care sunt de fapt ”made in China”.
Această paletă este nu numai un produs fabricat foarte ieftin, ci și un produs care s…

Crema - minune Leac de-un veac

Dacă mai țineți minte, v-am povestit că de Crăciun am primit cadou acastă cremă naturală. Pe lângă faptul că are o prezentare foarte drăguță, este ambalată într-un recipient din lut și are un dop de plută în loc de capac, este realizată din ingrediente 100% naturale. Acum, nu știu dacă să cred neapărat povestea faptului că este o rețetă veche ”de un veac”, păstrată de o familie din Jiul de Munte, însă sunt foarte mulțumită de rezultatele pe care le oferă. Ingrediente: propolis, ceară de albine, rășină de conifere, sacâz, parafină și ulei de floarea soarelui presat la rece. Utilizări: hidratant, antiinflamator, dezinfectant, arsuri, răni, infecții ale pielii, cicatrizant, poate fi folosită după plajă, după bărbierit sau epilat, reduce senzația de mâncărime cauzată de insecte, poate fi folosită și ca balsam de buze. Un recipient conține 50 gr și costă 56 de lei, direct pe site-ul producătorului. Are un miros vag, specific produselor care conțin ceară de albine, culoarea galbenă și se ”to…

Calendare de advent 2016 cu produse cosmetice

De mult îmi tot doresc să îmi cumpăr și eu un astfel de calendar, fiindcă mi se pare că poate fi foarte drăguț să descopăr cât o nouă surpriză în luna decembrie, mai ales că eu sunt obsedată în legătură cu tot ce ține de sărbătorile de iarnă. Problema este că majoritatea acestor calendare sunt destul de scumpe, mai ales că poate nu toate produsele mi-ar plăcea și aș prefera să îmi cumpăr ceva ce știu sigur că mi-ar plăcea. Cu toate acestea, calendarele de advet sunt foarte tentante, iar în Marea Britanie și în SUA există foarte multe calendare, de la aproape orice brand.
Unele au apărut pe piață încă din octombrie. În cele ce urmează, mă voi referi doar la cele existente la noi pe piață, fie online, fie în magazine fizice. Nu mă refer și la diferitele seturi de Crăciun care au apărut deja peste tot, pentru că sunt altceva, ci strict la calendare. Așadar, din câte știu, cam aceste calendare de advent au apărut sau vor apărea și la noi pe piață.
Calendar Advent 2016 by Douglas - produse…