Treceți la conținutul principal

Carte vs. film: seria Jocurile Foamei

La mulți ani! și bine v-am regăsit în noul an. În zilele liber dintre sărbători, am profitat de ocazie să citesc cele trei cărți din seria Jocurile foamei de Suzanne Collins și am vizionat cele 4 filme. Era o serie care mă interesa de ceva timp, mai ales că a propulsat-o pe Jennifer Lawrence spre celebritate. Nu sunt un mare fan al genului fantasy, însă ideea unei eroine badass cum promitea să fie Katniss Everdeen mi-a atras atenția. Prin urmare, am citit și cărțile și am vizionat și filmele pentru a-mi face o idee mai bună asupra popularității acestei serii, iar concluziile mele cred că sunt puțin mai...ieșite din tipare. De obicei, nu dau multe detalii despre plotul unei cărți, dar fiind vorba aici de o analiză mai aprofundată, este inevitabil să nu existe niște spoilere. Așadar, dacă nu știți nimic despre Jocurile foamei și nu vreți să vă stricați plăcerea cititului, aș spune să vă opriți aici.


Cărțile

Katniss - o antieroină

Principalul lucru care te atrage la universul creat de Suzanne Collins este că toate personajele sale au defecte. Nu există eroi sau antieroi, ci personaje care au părți bune și părți rele și echilibrul care există între acestea. Acesta este și cazul lui Katniss. Deși este o fată obișnuită de 16 ani, care nu vrea decât să își salveze pielea în timpul jocurilor, ajungi să o apreciezi pentru curajul de care dă dovadă și pentru că reușește să se descurce într-o arenă a morții unde avea șanse puține de supraviețuire, iar apoi ajunge să conducă o revoluție care răstoarnă toate legile totalitare ale Capitoliului. Dar așa să fie oare?
Mie nu mi se pare că eroina noastră este de fapt o eroină. Sigur, are și ea anumite calități, însă chiar și pe acestea le-a dobândit cu ajutorul prietenului său din copilărie, Gale, un vânător deja bun care practic a luat-o suba aripa lui și a învățat-o tot ce știe. Singura ei calitate este una practic înnăscută, aceea de a mânui foarte bine un arc cu săgeți. Restul, tot ce știe despre capcane, despre supraviețuirea într-un mediu sălbatic, despre plantele de leac și toate celelalte cunoștințe care îi sunt de folos în cadrul Jocurilor sunt lucruri pe care le-a învățat de la Gale și de la mama sa.
Apoi, în cadrul jocurilor, nu ar fi reușit să ajungă printre ultimii supraviețuitori, dacă n-ar fi fost trei persoane. Mentorul său, Haymitch, care are o slăbiciune pentru ea, probabil pentru că amândoi seamănă foarte mult ca și caractere și face tot ce îi stă în puteri pentru a găsi sponsori și pentru a-i trimite ajutoare atunci când poate, fie că este vorba despre medicamente sau despre hrană. Apoi, este bietul Peeta, care este dispus încă din prima clipă să își sacrifice propria viață pentu Katniss. Alianța riscantă pe care o face cu Profesioniștii doar pentru a se asigura că ea scapă din mâinile lor, faptul că îl înfruntă pe Cato, cel mai îndârjit luptător și acest lucru aproape îl costă viața, toate acestea le face pentru Katniss. Chiar și în a doua rundă de Jocuri, principala lui preocupare este ca ea să supraviețuiască, deși Katniss s-a folosit de el și apoi l-a aruncat ca pe o șosetă veche. Și nu în ultimul rând, Cinna. Genialul stilist Cinna este cel care construiește imaginea de Gaiță Zeflemitoare a lui Katniss, cu toaletele sale spectaculoase și cu sfaturile pe care i le dă. Ar mai fi devenit ea oare un simbol, dacă lumea nu vedea în ea acel amestec de vulnerabilitate și forță? Probabil că nu.
În a doua carte, deși Katniss susține sus și tare că vrea să îl salveze pe Peeta, ea se bazează tot pe ajutorul altora. Finnick este cel care duce greul Jocurilor atât pentru Peeta, cât și pentru ea, alianța construită de Haymitch o ține în viață, iar viziunea lui Plutarch de a o folosi ca simbol al rebelilor îi asigură protecția Districtului 13 și implicit a președintei Coin. Președinta Coin are, de fapt, dreptate când nu vede nimic deosebit în Katniss și, în opinia mea, are dreptate când spune că Peeta, cu carisma și cu talentele sale oratorice ar fi fost mai potrivit. Dar, se conformă sfaturilor pe care le primește de la cei din jur și o acceptă pe Katniss, însă faptul că își dă seama că eroina noastră nu este de fapt o eroină și că nu este în stare să acționeze singură o face să o considere pur și simplu un impediment și nu se mai sinchisește de ea într-un final. Mi-a părut rău de Coin, avea și ea unele tendințe autoritate și era ”alunecoasă” ca orice politician, dar în esență nu mi s-a părut că dorea răul oamenilor din districte și chiar și-ar fi dorit un stat în care toată lumea să prospere.
Katniss descoperă mult prea târziu că, pentru Coin, ca și pentru Snow, ea este doar un pion, acesta fiind și motivul pentru care o ucide pe președintă. De ce? Pentru că ea, Gaița nu a știut să se impună. A fost un pion în timpul jocurilor, manevrat de Haymitch, Peeta și Cinna, chiar dacă toți au avut intenții bune, a fost un pion pentru ceilalți în Jocurile de la Jubileu și a fost un pion pentru Coin. Katniss nu are niciodată un plan, nu pare că își dorește să schimbe cu adevărat lucrurile în bine, sacrificându-se așa cum face un erou. Ea gândește limitat: Prim, mama ei, Gale și eventual Peeta. Sunt singurii oameni de care îi pasă, dar nu destul cât să găsească o modalitate isteață de a-i proteja. Singura ei strategie este să facă orice i se spune cât timp aceste persoane sunt în siguranță. Mie nu-mi sună a erou, ci a persoană care se lasă târâtă de colo-colo ca o cârpă, fără coloană vertebrală și fără a avea un caracter puternic. De aceea, când spun că ea este o antieroină, nu mă refer la faptul că nu are un caracter ideal, ci la faptul că ea chiar nu face ceva eroic. Singura faptă cu adevărat eroică și lipsită de egoism este faptul că se oferă voluntar pentru Prim. Atât. Pentru orice altceva, este dependentă de alții care să îi ducă bătăliile.

Poveste de dragoste sau prozaism?

Ca orice carte de genul Young Adult, trebuia să existe un triunghi amoros. Numai că, la o analiză mai atentă triunghiul amoros nu există. Katniss nu îl iubește cu adevărat pe nici unul dintre cei doi băieți de care se folosește fără jenă. De fapt, Katniss nu pare să iubească pe nimeni în afară de Prim. Chiar și cu mama ei se poartă oribil fiindcă nu îi poate ierta faptul că a căzut în depresie după moartea tatălui și că tot greul a căzut pe ea. Depresia nu a fost un lucru pe care mama ei l-a putut controla, însă tocmai aceste lucruri Katniss nu le iartă. Mai dă și dovadă de ipocrizie, pentru că exact de depresie suferă și ea atunci când îl pierde pe Peeta și ajunge în Districtul 13. Însă spre deosebire de cum s-a purtat ea cu mama ei, toată lumea încearcă să o ajute să își revină.
Și acest lucru mă aduce la Peeta. Katniss nu îl iubește pe Peeta. În primele Jocuri, se aliază cu el și îi salvează viața pentru că îi este datoare. Astfel, are măcar o calitate: nu îi place să rămână datoare cuiva și mereu încearcă să se revanșeze. Dar mă gândesc, la final, dacă trucul ei cu fructele otrăvite nu ar fi funcționat imediat, ce ar fi făcut? Dacă Seneca Crane nu le-ar fi spus să se oprească și nu i-ar fi declarat pe amândoi câștigători, ce ar fi făcut Katniss? I-ar fi spus lui Peeta să scuipe fructele și ar fi încercat să lupte amândoi până la moarte să scape cumva, sau l-ar fi lăsat pe el să le înghită, ca ea să rămână până la urmă în picioare? Ar fi fost interesant de văzut. Eu tind spre a doua variantă.
Și apoi mai e Gale. Katniss nu vrea o relație cu Gale în adevăratul sens al cuvântului pentru că are nevoie ca el să îi fie în continuare alături. Trebuie să o consoleze când are nevoie, să îi protejeze familia atunci când ea nu poate și să lupte alături de ea atunci când e nevoie. Din toate punctele de vedere, Gale pare perechea potrivită, dar el are ceva în plus: curaj. Gale nu vrea să plece mereu capul în fața Capitoliului și încearcă să o convingă pe Katniss că trebuie să facă ceva să zdrobească lanțul robiei care îi ține pe toți ca pe niște sclavi, însă ei îi este prea teamă. Și cred că din acest motiv nu începe o relație cu Gale, ci vrea să îl păstreze de prieten, tachinându-l și pe el cu câte un sărut doar atunci când simte că îi scapă printre degete. 
Katniss este egoistă pentru că se agață ba de Gale, ba de Peeta, în funcție de care dintre ei este disponibil. După ce l-a evitat complet în perioada de după primele Jocuri, la Turneul Triumfal, Katniss se apropie iar de Peeta, îi cere să o ajute să îi potolească coșmarurile noaptea și să fie alături de ea oricând are nevoie de el. Chiar și așa-zisul ei sacrificiu de a-l ține în viață nu este un sacrificiu. Pur și simplu se simte vinovată pentru modul în care s-a folosit de dragostea lui la primele Jocuri și consideră că a sosit momentul să își plătească această datorie. Katniss este înnebunită de durere când află că Peeta a fost capturat de Capitoliu, însă în momentul în care rebelii conduși de Gale i-l aduc practic pe tavă, pentru că altfel nu cooperează cu ei, îl abandonează imediat. Da, Peeta încearcă să o ucidă, dar băiatul a fost torturat fizic și psihic, încât nu mai știe ce e vis și ce e realitate. Dacă l-ar fi iubit cu adevărat, ar fi fost alături de el pe perioada refacerii. Însă toată lumea face acest lucru numai ea nu. Oamenii din Districtul 13, pentru că în fond, s-au trezit cu un debil pe cap pentru care Katniss și-a pierdut apoi orice interes, Finnick, care nici măcar nu îl cunoaște prea bine pe Peeta, Prim, Haymitch, chiar și Gale, se străduiesc să îi reconstruiască amintirile. Nu și Katniss. Ea spune că l-a pierdut pe Peeta pe care îl știa, din simplul motiv că el nu mai divinizează pământul pe care calcă și nu îi mai poate oferi ce are ea nevoie. În loc să facă tot posibilul să îl recupereze pe cel  care ar trebui să fie măcar considerat prietenul ei după toate prin câte a trecut pentru ea, ea îl abandonează total și se concentrează pe antrenamentul militar ca să fie lăsată pe teren și să fie ea cea care îl omoară pe Snow. Și credeți că e de ajuns? Nu. În momentul în care Coin îi permite lui Peeta să meargă cu detașamentul lui Katniss ea se gândește serios să îl omoare. De acord, el  reprezenta un pericol, dar chiar să te gândești să îl omori în somn pe omul după care urlai ca nebuna că îl vrei înapoi? Nu îi este milă de el nici măcar atunci când el îi cere să îl omoare, ca să nu mai facă rău cuiva sau să nu cadă iar în mâinile lui Snow. Tot Gale îi dă pastila lui otrăvitoare unui Peeta neînarmat, pentru ca bietul nenorocit să se poată cel puțin sinucide dacă rămâne singur în luptă.
La final, Katniss îi întoarce cu totul spatele lui Gale, pentru că a proiectat bombele ce au ucis-o pe Prim, deși el habar nu avea că vor fi folosite în acest scop. A fost un lucru ce nu îl putea controla, însă implacabila Katniss nu l-a iertat și nu mai vrea să știe de el nimic, iar Gale înțelege că nu are rost să mai spere măcar la fărâmele de afecțiune ce le primea de la ea. Cum Prim, probabil singura ființă pe care Katniss a iubit-o cu adevărat moare, ea devine o simplă carapace. O fată fără vise, fără speranțe și fără viitor. Ea rămâne cu bietul Peeta pentru că e singurul care a rămas alături de ea. Și el distrus, în mare parte tot din vina ei, o ajută să recompună mici bucăți din ceea ce se poate numi  viață. Chiar și faptul că are copii, se datorează tot pentru că ”așa a vrut Peeta”, ca și cum lui Katniss îi este indiferent dacă i-ar fi avut sau nu. Așadar, nu cred că avem de-a face cu vreo poveste de dragoste fantastică, ci pur și simplu cu doi oameni care s-au complăcut într-o relație în lipsă de ceva mai bun. Peeta o iubește în continuare pe Katniss, indiferent de ce i-a făcut sau i-ar face, iar ea l-a acceptat pur și simplu pentru că nu are pe altcineva. Ea și Gale s-au înstrăinat complet, Haymitch e un alcoolic antisocial, mama ei s-a dedicat profesiei de medic, Prim e moartă, deci Katniss nu ar fi avut pe nimeni altcineva. Nu aș spune că e tocmai un happy end.


Filmele

Pentru că tot am discutat destule detalii, asupra filmelor voi face doar mici adăugiri, fiindcă urmăresc destul de fidel firul narativ.
În film, nu se face referire decât tangențial la avocși, oamenii fără limbă, sclavi ai Capitoliului. În carte, cei doi avocși repartizați lui Katniss și Peeta ca servitori sunt persoane care au legătură cu trecutul lor.
De asemenea, în film nu prea se face referire la echipa de stiliști ai lui Katniss, rolul lor fiind absorbit de Effie Trinket. De fapt, Effie apare destul de târziu în ultima parte a trilogiei, cei trei stiliști fiind cei care o ajută pe Katniss să se pregătească pentru rolul ei de Gaiță Zeflemitoare.
Spre deosebire de cărți, neavând parte de monologul interior al lui Katniss, dar beneficiind și de talentul lui Jennifer Lawrence, personajul devine mult mai plăcut. Pare mai credibil să crezi că ea se îndrăgostește de Katniss când vezi reacțiile ei pe ecran decât atunci când citești cum se întreabă cu sânge rece dacă ar trebui să îl omoare în acel moment sau să mai aștepte. Din acest punct de vedere, da, filmele sunt mai credibile în ceea ce privește povestea de dragoste și au prins bine la public.
Una peste alta, deși sunt departe de a fi capodopere, aceste cărți sunt destul de interesante. Mai ales că, am îndrăgit atâtea personaje frumos create, deși pe cel principal îl detest. Astfel, poate intenționat, poate nu, Suzanne Collins a transformat-o pe fata ușor impertinentă și blazată, dar care promitea să devină o adevărată eroină din prima carte într-o persoană aproape lipsită de emoții, rece și calculată. Este o involuție, mai ales dacă ne gândim la modul cum sfârșește: nu este eroină, nu își găsește un loc în noua societate, este doar o femeie care a comis o crimă, condamnată să trăiască în Districtul 12 fiindcă e considerată instabilă și care are un soi de familie cu singurul bărbat care i-a rămas alături. Păcat, Katniss Everdeeen putea fi mult mai mult. 
Sau, poate ce mă deranjează este faptul că nu există nici o speranță la final. Dacă eroina ar fi ajuns o persoană fără chef de viață și fără vreun viitor, ca Haymitch, aș fi putut ierta acest lucru, dacă alte personaje ar fi avut o șansă. Dacă Prim ar fi trăit și ar fi devenit un doctor strălucit, așa cum promitea să fie. Dacă bietul Finnick ar fi fost în sfârșit fericit după o viață întreagă de suferință. Sau dacă Johanna ar fi devenit o figură emblematică, nu o morfinomană ce zace undeva printr-un spital. Doar Gale s-a descurcat cel mai bine, părând să aibă o carieră promițătoare în armată.
Overall, Jocurile foamei este de fapt o serie destul de deprimantă. Aproape toate personajele principale sunt distruse, iar perioada de relativă liniște este cel mai probabil temporară, după cum a prezis Plutarch. Panem-ul nu mai este un stat totalitar și disctrictele nu se mai războiesc între ele, însă cine știe pentru cât timp? Iar apoi, ciclul se va repeta: alți rebeli, alți eroi, alți morți și alte vieți distruse.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Paletă farduri IDC Color Natural - dupe pentru Naked 3?

Am mai avut o experiență destul de neplăcută cu produsele IDC, care sunt disponibile pe elefant.ro. sunt foarte ieftine și se află frecvent la promoție, așa că am vrut să le încerc, însă până acum nimic nu m-a impresionat.
De data aceasta, voi face referire la această paletă de farduri. Se numește Natural, a costat la reducere 18 lei, nu mai rețin prețul ei normal, dar sincer, cam atât și merită. Produsele IDC Color sunt produse de către o firmă din Spania, Aquarius Cosmetic Group prin private labeling. Ce înseamnă private labeling? Înseamnă că o companie de cosmetice, în special produse de machiaj realizează designul produselor și eventual formularea acestora, iar apoi procesul de fabricație este subcontractat în China. elf face asta, BH Cosmetics face asta, Coastal Scents face asta, Morphe face asta și chiar și alte branduri mai prestigioase scot pe piață produse care sunt de fapt ”made in China”.
Această paletă este nu numai un produs fabricat foarte ieftin, ci și un produs care s…

Crema - minune Leac de-un veac

Dacă mai țineți minte, v-am povestit că de Crăciun am primit cadou acastă cremă naturală. Pe lângă faptul că are o prezentare foarte drăguță, este ambalată într-un recipient din lut și are un dop de plută în loc de capac, este realizată din ingrediente 100% naturale. Acum, nu știu dacă să cred neapărat povestea faptului că este o rețetă veche ”de un veac”, păstrată de o familie din Jiul de Munte, însă sunt foarte mulțumită de rezultatele pe care le oferă. Ingrediente: propolis, ceară de albine, rășină de conifere, sacâz, parafină și ulei de floarea soarelui presat la rece. Utilizări: hidratant, antiinflamator, dezinfectant, arsuri, răni, infecții ale pielii, cicatrizant, poate fi folosită după plajă, după bărbierit sau epilat, reduce senzația de mâncărime cauzată de insecte, poate fi folosită și ca balsam de buze. Un recipient conține 50 gr și costă 56 de lei, direct pe site-ul producătorului. Are un miros vag, specific produselor care conțin ceară de albine, culoarea galbenă și se ”to…

Calendare de advent 2016 cu produse cosmetice

De mult îmi tot doresc să îmi cumpăr și eu un astfel de calendar, fiindcă mi se pare că poate fi foarte drăguț să descopăr cât o nouă surpriză în luna decembrie, mai ales că eu sunt obsedată în legătură cu tot ce ține de sărbătorile de iarnă. Problema este că majoritatea acestor calendare sunt destul de scumpe, mai ales că poate nu toate produsele mi-ar plăcea și aș prefera să îmi cumpăr ceva ce știu sigur că mi-ar plăcea. Cu toate acestea, calendarele de advet sunt foarte tentante, iar în Marea Britanie și în SUA există foarte multe calendare, de la aproape orice brand.
Unele au apărut pe piață încă din octombrie. În cele ce urmează, mă voi referi doar la cele existente la noi pe piață, fie online, fie în magazine fizice. Nu mă refer și la diferitele seturi de Crăciun care au apărut deja peste tot, pentru că sunt altceva, ci strict la calendare. Așadar, din câte știu, cam aceste calendare de advent au apărut sau vor apărea și la noi pe piață.
Calendar Advent 2016 by Douglas - produse…