Treceți la conținutul principal

Carte vs. film: Persuasiune/Mănăstirea Northanger de Jane Austen



Anul apariției: 2011
Editura: Adevărul Holding
Colecția: Colecția Jane Austen
Titlu original: Persuasion/Northanger Abbey
Preț: 10 lei la achiziție
Număr pagini: 496


În sfârșit reușesc să fiu și eu la zi cu lecturile mele, iar astăzi vă voi vorbi despre cea de-a patra carte Jane Austen din colecția mea, care însumează 2 romane? nuvele?, nici nu știu exact cum le-aș putea numi. Aceste două povestiri sunt adesea publicate împreună, deoarece sunt mai scurte, fiind compilate astfel. Ambele fac parte din eposi diferite, prima fiind ultimul roman scris de Austen, iar cea de-a doua fiind o lucrare scrisă în perioada dinainte de a cunoaște succesul cu celelalte romane ale sale, iar diferența de stil se poate observa cu ușurință.
Pentru mine, personal, aceste două povestiri nu s-ar putea afla într-o antiteză mai puternică. Dacă prima mi s-a părut cea mai plictisitoare și mai nereușită, cea de-a doua este preferata mea, chiar în detrimentul mult mai cunoscutului roman Mândrie și prejudecată.
Dar să le luăm pe rând.

Persuasiune

Eroina principală a acestui roman este Anne Elliot, cea de-a doua dintre fiicele unui baronet înglodat în datorii. În cadrul familiei, ea este privită mereu ca o persoană în plus, care nu are calități deosebite, pentru că nu este nici prea frumoasă și nici nu are vreun talent aparte. Sora ei mai mare, Elizabeth este copia fidelă a tatălui său, fiind o persoană superficială, vanitoasă și înfumurată, acesta fiind și motivul pentru care nu este căsătorită, ci ocupă doar titlul de stăpână a conacului Kellynch Hall. sora mai mică, Mary, a moștenit pasiunea pentru titluri și pentru rangul social, însă a reușit să își întemeieze o familie. 
La frageda vărstă de 19 ani, Anne se îndrăgostește de un ofițer din marină, Wentworth, care este inteligent, chipeș și decis să facă o carieră frumoasă. Însă atât familia ei, cât și lady Jane Russell, o prietenă de familie care îi este practic ca o mamă se opun acestei căsnicii, așa că Anne renunță la logodnă.
După 8 ani, domnul Elliot este nevoit să își închirieze conacul din cauza datoriilor și se mută împreună cu fiica mai mare în Bath. Înainte să îi urmeze acolo, Anne se decide să petreacă puțin timp cu sora sa Mary și cu familia ei, dar și să îi cunoască puțin mai bine pe noii chiriași. Întâmplarea face ca fratele doamnei Croft, care a închiriat conacul cu soțul ei să fie chiar Wentworth, ajuns acum căpitan în marină și un om foarte bogat.
Astfel, Anne se trezește față în față cu singurul bărbat pe care l-a iubit vreodată, însă el, rănit de decizia ei de a rupe logodna o tratează doar cu politețe și chiar începe să le facă curte cumnatelor lui Mary, ca să își caute o soție.
Ca personaje, nu mi-a plăcut nimeni în mod deosebit. Anne este o ființă slabă, care pune preț pe părerile altor și care se pune întotdeauna pe ultimul loc, iar Wentworth nu are nimic din farmecul eroilor masculini cu care ne-a obișnuit Austen. tot timpul mă întrebam ce vede Anne la Wentworth și reciproc, pentru că nici unul nici altul nu se remarcă prin ceva deosebit.
De asemenea, am resimțit lipsa umorului fin prezent în celelalte cărți. Aici nu avem un domn Palmer ca în Rațiune și simțire, nici o lady Bertam ca în Parcul Mansfield, și nici o dinamică a relațiilor de familie atât de interesantă precum în Mândrie și prejudecată.
Prin urmare, de abia am așteptat să termin de citit Persuasiune și singurul lucru care mi-a plăcut cu adevărat a fost scrisoarea scrisă de Wentworth lui Anne către finalul cărții.

Ecranizare recomandată


Există două filme făcute pentru televiziune care sunt mai cunoscute, o versiune din 1995, care pe mine nu m-a atras absolut deloc pentru că personajele nu erau deloc așa cum mi le imaginam eu și un film din 2007, cu Sally Hawkins și Rupert Penry - Jones. Acesta din urmă este o variantă mai reușită, cred eu, deși, evident, există câteva mici schimbări față de romanul original.











Mănăstirea Northanger

Și iată-ne ajunși la romanul meu preferat. Poate sunt eu mai limitată și mă atrage stilul mai necizelat al lui Austen în această carte, sau pur și simplu mă atrag personajele foarte mult, însă este o cartea care mi-a plăcut cel mai mult dintre cele 5.
Spre deosebire de celelalte romane, care tratează subiecte mai serioase precum diferențe între clasele sociale, regulile stricte ale căsătoriilor în perioada începutului de scol XIX sau echilibrul dintre convențiile sociale și sentimente, Mănăstirea Northanger este un roman care satirizează apetitul britanicilor la vremea respectivă pentru romanele de inspirație gotică.
La început, eroina cărții, Catherine pare de-a dreptul o antieroină. Provine dintr-o familie modestă, cu mulți copii, nu îi place să învețe sau să lucreze și își petrece tot timpul citind romane ”de groază”. Adică nu face nimic folositor, așa cum e de așteptat pentru tinerele domnișoare ale epocii, ci visează să i se întâmple și ei ceva deosebit, întocmai ca eroinelor din romanele citite de ea.
Acest prilej pare atunci când familia, Allen, vecinii lor o invită să petreacă ceva timp cu ei în Bath. La un bal de acolo, Catherine îl cunoasște pe Henry Tilney, de care este fermecată încă din primul moment, pentru că este primul bărbat care îi acordă ceva atenție. 
Însă relația ei cu Henry avansează foarte greu, pentru că Isabella, o prietenă pe care și-o făcuse în Bath și fratele ei, John îi acaparează tot timpul. Isabella e plină de drăgălășenie și o declară pe Catherine imediat ca fiind cea mai bună prietenă a ei, mai ales că domnișoara pune ochii pe fratele mai mare al lui Catherine, James, care vine și el în vizită în Bath. 
Datorită acestei apropieri, John încearcă și el să intre în grațiile lui Catherine, însă prin firea lui deloc plăcută, nu face decât să o îndepărteze și mai mult de el, deoarece fata are ochi doar pentru Henry. În sfârșit, se ivește ocazia ca Henry și Catherine să petreacă mai mult timp împreună, deoarece tatăl lui Henry, domnul Tilney, o invită total neașteptat să vină în vizită la reședința lor, care este de fapt o fostă mănăstire.
Pentru mintea invadată de povestiri gotice ale lui Catherine nu există nimic mai palpitant decât să viziteze o veche mănăstire și să mai fie și împreună cu Henry foarte mult timp înseamnă fericirea supremă. Însă vizita la mănăstire nu decurge deloc așa cum spera eroina noastră.
Dacă la început, m-am mirat de descrierea lui Catherine, nefiind genul de fată pe care Austen să o prezinte în restul romanelor sale, am ajuns apoi să o îndrăgesc foarte mult. Catherine nu este deloc interesată de bani, de rang sau de alt tip de avere, ea se îndrăgostește de Henry pentru modul lui de a fi. Ceea ce este mai mult decât putem spune decât despre oricare din eroinele sale, doar până și Elizabeth Bennet și-a schimbat radical părerea despre Darcy abia după ce a vizitat Pemberley și s-a gândit cum ar fi să fie stăpână acolo....Catherine este, de asemenea, foarte naivă, nu înțelege toate vorbele meșteșugite cu înțelesuri ascunse și de obicei spune doar ceea ce gândește, fără a avea vreun scop secundar.
Henry Tilney este iarăși un personaj foarte simpatic. Plin de umor și ironie, Henry nu are și alte defecte precum îngâmfarea sau un caracter ursuz. dimpotrivă, chiar și atunci când Catherine comite tot felul de mici stângăcii, el nu este orgolios și se comportă la fel de cald și de atent cu ea, fără să se simtă ofensat, sau fără ca măcar să arate acest lucru.
După cum vă dați seama, ei sunt cuplul meu preferat din universul ”Austen” și îmi pare rău că nu au avut parte de o poveste mai elaborată.

Ecranizare recomandată


Nu există prea multe adaptări pentru această carte, probabil pentru că este și una destul de scurtă, însă cea din 2007 produsă de BBC, cu Felicity Jones și JJ Feild în rolurile principale.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Paletă farduri IDC Color Natural - dupe pentru Naked 3?

Am mai avut o experiență destul de neplăcută cu produsele IDC, care sunt disponibile pe elefant.ro. sunt foarte ieftine și se află frecvent la promoție, așa că am vrut să le încerc, însă până acum nimic nu m-a impresionat.
De data aceasta, voi face referire la această paletă de farduri. Se numește Natural, a costat la reducere 18 lei, nu mai rețin prețul ei normal, dar sincer, cam atât și merită. Produsele IDC Color sunt produse de către o firmă din Spania, Aquarius Cosmetic Group prin private labeling. Ce înseamnă private labeling? Înseamnă că o companie de cosmetice, în special produse de machiaj realizează designul produselor și eventual formularea acestora, iar apoi procesul de fabricație este subcontractat în China. elf face asta, BH Cosmetics face asta, Coastal Scents face asta, Morphe face asta și chiar și alte branduri mai prestigioase scot pe piață produse care sunt de fapt ”made in China”.
Această paletă este nu numai un produs fabricat foarte ieftin, ci și un produs care s…

Crema - minune Leac de-un veac

Dacă mai țineți minte, v-am povestit că de Crăciun am primit cadou acastă cremă naturală. Pe lângă faptul că are o prezentare foarte drăguță, este ambalată într-un recipient din lut și are un dop de plută în loc de capac, este realizată din ingrediente 100% naturale. Acum, nu știu dacă să cred neapărat povestea faptului că este o rețetă veche ”de un veac”, păstrată de o familie din Jiul de Munte, însă sunt foarte mulțumită de rezultatele pe care le oferă. Ingrediente: propolis, ceară de albine, rășină de conifere, sacâz, parafină și ulei de floarea soarelui presat la rece. Utilizări: hidratant, antiinflamator, dezinfectant, arsuri, răni, infecții ale pielii, cicatrizant, poate fi folosită după plajă, după bărbierit sau epilat, reduce senzația de mâncărime cauzată de insecte, poate fi folosită și ca balsam de buze. Un recipient conține 50 gr și costă 56 de lei, direct pe site-ul producătorului. Are un miros vag, specific produselor care conțin ceară de albine, culoarea galbenă și se ”to…

22 de filme cu și despre adolescenți

Dacă tot este weekend și n-am mai făcut de ceva timp topuri sau recomandări pentru filme ”la calup”, m-am gândit să vă ofer câteva idei de filme pe care le puteți viziona când aveți ceva timp liber. De asceastă dată, am ales filmele cu și despre adolescenți, pentru că sunt în mare parte comedii sau coedii romantice și se potrivesc pentru o după-amiază leneșă. Deși nu mai sunt nici eu adolescentă de ceva timp, aceste filme pot fi viizonate chiar și de către adulți, atâta timp cât nu aveți pretenția să vedeți ceva foarte calitativ sau performanțe actoricești deosebite.