Treceți la conținutul principal

Recenzie carte: Pe aripile vântului de Margaret Mitchell


Anul apariţiei: 1970
Editura: Univers
Colecţia: Romanul secolului XX
Titlu original: Gone with the Wind
Preţ: 4-5 lei pe targulcartii.ro
Număr pagini: 624+638 (două volume)
Având în vedere că am citit peste 1200 de pagini (habar n-aveam că acest roman e atât de lung, apropo, aşa că nu mă mir că şi filmul a ieşit foarte lung), e de înţeles că a durat ceva timp să revin cu o scurtă recenzie, nu?
Ştiam foarte bine filmul, e unul dintre preferatele mele şi consider că nu şi-a pierdut farmecul nici în ziua de azi, însă cartea nu o citisem şi când am găsit-o atât de ieftin la anticariat şi în stare foarte bună nu am ezitat să cumpăr cele două volume.
Am citit în trecut Scarlett, continuarea scrisă de Alexandra Ripley şi v-am spus de pe atunci că nu mi se părea ceva în ordine cu personajele, mai ales cu Rhett. Ei bine, acum ştiu că şi Scarlett a fost portretizată complet greşit. Scarlett despre care am citit eu acum, n-ar fi ajuns niciodată o femeie dezinteresată, miloasă sau plină de compasiune. Scarlett e lacomă şi egoistă până în măduva oaselor şi aşa o văd eu că ar fi fost până la moarte. Iar Rhett din continuarea romanului e pur şi simplu un tăntălău şi un molâu şi jumătate.
Nu mă apuc acum să vă povestesc acţiunea romanului, că oricum mi-ar lua prea mult timp şi în plus este şi o poveste arhicunoscută, în schimb vă voi spune de ce recomand această carte.
În primul rând, Margaret Mitchell scrie din perspectivă clasică, adică autorul e omniprezent şi omnipotent (daaa,exact cum am învăţat la analiză literară în liceu), aşa ştim tot timpul ce gândesc şi ce simt personajele, deşi acţiunea se derulează în proporţie de 90% prin ochii lui Scarlett. Asta m-a ajutat să înţeleg mult mai bine personajele şi de aceea îmi vine acum să râd de continuarea scrisă de Alexandra Ripley, care mai bine l-ar fi lăsat ca roman separat, fără să îi menţioneze pe Scarlett şi Rhett, pentru că ar fi ieşit oricum ceva bun de citit.
În al doilea rând, autoarea face o radiografie completă a societăţii sudiste din America la jumătatea secolului XIX. De la maniere, etichetă, vestimentaţie, la coafură, lecturi la modă, baluri şi aşa mai departe. De asemenea, războiul civil este descris destul de amănunţit, cu fiecare bătătlie, cu fiecare victorie şi cu fiecare pierdere a sudiştilor. Ceea ce credeam că va fi foarte plictisitor, pentru că nu mă pasionează nimic legat de răboaie. Însă Margaret Mitchell are un fel de a scrie care nu plictiseşte şi care te ţine captivat. Şi îmi place că, deşi descrierile ei sunt ample şi amănunţite, foloseşte cuvinte uzuale. Eu recunosc că, atunci când citesc o carte şi întâlnesc un cuvânt necunoscut, verific în DEX ce înseamnă, că doar altfel cum să învăţăm, nu? Ei bine, cât am citit Pe aripile vântului n-a fost nevoie să apelez la DEX. Aşa că poate n-am învăţat cuvinte noi şi nu mi-am îmbogăţit vocabularul, dar măcar am învăţat puţină istorie.
În concluzie, nu vă lăsaţi descurajaţi de grosimea celor două cărţi, pentru că se citesc cu plăcere (repede nu, că eu am avut o ediţie care avea şi scris destul de mărunt deşi erau atât de multe pagini) şi are nişte personaje foarte "reale".Nimeni nu are numai calităţi sau numai defecte, iar personajele principale sunt chiar nişte antieroi-Scarlett cu toate defectele ei: înfumurarea, lăcomia, egoismul, lipsa empatiei şi Rhett care este crud uneori, ironic, profitor şi lipsit de scrupule. Cu toate acestea, ajung să îţi placă şi să speri că, la final Scarlett va găsi o soluţie să îl recucerească pe Rhett, doar nu degeaba "şi mâine e o zi".


Comentarii

  1. Am citit aceasta carte ♥ A ramas si azi preferata mea .
    In legatura cu Scarlett, continuarea scrisă de Alexandra Ripley mie imi place sa cred ca oamenii se pot schimba in bine :)) Si au trait fericiti pana la adanci batraneti ♥

    RăspundețiȘtergere
  2. Ei,finalul fericit imi place si mie, dar as fi vrut sa ramana personajele neschimbate pentru ca am ajuns sa le iubesc chiar si asa, cu toate defectele lor.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Comentariile care contin cuvinte obscene sau sunt mesaje tip spam vor fi sterse imediat.

Postări populare de pe acest blog

Paletă farduri IDC Color Natural - dupe pentru Naked 3?

Am mai avut o experiență destul de neplăcută cu produsele IDC, care sunt disponibile pe elefant.ro. sunt foarte ieftine și se află frecvent la promoție, așa că am vrut să le încerc, însă până acum nimic nu m-a impresionat.
De data aceasta, voi face referire la această paletă de farduri. Se numește Natural, a costat la reducere 18 lei, nu mai rețin prețul ei normal, dar sincer, cam atât și merită. Produsele IDC Color sunt produse de către o firmă din Spania, Aquarius Cosmetic Group prin private labeling. Ce înseamnă private labeling? Înseamnă că o companie de cosmetice, în special produse de machiaj realizează designul produselor și eventual formularea acestora, iar apoi procesul de fabricație este subcontractat în China. elf face asta, BH Cosmetics face asta, Coastal Scents face asta, Morphe face asta și chiar și alte branduri mai prestigioase scot pe piață produse care sunt de fapt ”made in China”.
Această paletă este nu numai un produs fabricat foarte ieftin, ci și un produs care s…

22 de filme cu și despre adolescenți

Dacă tot este weekend și n-am mai făcut de ceva timp topuri sau recomandări pentru filme ”la calup”, m-am gândit să vă ofer câteva idei de filme pe care le puteți viziona când aveți ceva timp liber. De asceastă dată, am ales filmele cu și despre adolescenți, pentru că sunt în mare parte comedii sau coedii romantice și se potrivesc pentru o după-amiază leneșă. Deși nu mai sunt nici eu adolescentă de ceva timp, aceste filme pot fi viizonate chiar și de către adulți, atâta timp cât nu aveți pretenția să vedeți ceva foarte calitativ sau performanțe actoricești deosebite.

Crema - minune Leac de-un veac

Dacă mai țineți minte, v-am povestit că de Crăciun am primit cadou acastă cremă naturală. Pe lângă faptul că are o prezentare foarte drăguță, este ambalată într-un recipient din lut și are un dop de plută în loc de capac, este realizată din ingrediente 100% naturale. Acum, nu știu dacă să cred neapărat povestea faptului că este o rețetă veche ”de un veac”, păstrată de o familie din Jiul de Munte, însă sunt foarte mulțumită de rezultatele pe care le oferă. Ingrediente: propolis, ceară de albine, rășină de conifere, sacâz, parafină și ulei de floarea soarelui presat la rece. Utilizări: hidratant, antiinflamator, dezinfectant, arsuri, răni, infecții ale pielii, cicatrizant, poate fi folosită după plajă, după bărbierit sau epilat, reduce senzația de mâncărime cauzată de insecte, poate fi folosită și ca balsam de buze. Un recipient conține 50 gr și costă 56 de lei, direct pe site-ul producătorului. Are un miros vag, specific produselor care conțin ceară de albine, culoarea galbenă și se ”to…