Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din septembrie, 2012

Profesori din filme pentru care merită să mergi la şcoală

Pentru mulţi dintre voi, data de 10 septembrie nu este una pe care să o fi aşteptat cu nerăbdare pentru că începe şcoala. Daaaar, dacă aţi avea câţiva dintre profesorii de mai jos, cu siguranţă aţi avea alt chef de învăţat. Cum ar arăta o şcoală care să îi aibă profesori pe....
Julia Roberts în Mona Lisa Smile. Profesoara de artă care se opune unui sistem conservator. Oricum, ăştia de la artă sunt mereu rebeli şi neînţeleşi, nu?

Ryan Gosling în Half Nelson. Profesorul trăznit care are o pasiune pentru  istorie. Dacă s-ar mai şi îngriji puţin...
Cameron Diaz în Bad Teacher. Sigur, n-aţi învăţa nimic de la ea, dar mai contează?
Jennifer Lopez în Jack. Deşi era doar învăţătoare, cred că n-ar deranja pe nimeni să înveţe alfabetul de la ea.
Matt Davis în The Vampire Diaries. Ce o fi cu profesorii de istorie? Pentru o materie atât de plictisitoare, sunt cam mulţi bărbaţi fumoşi care o predau.
Michael Vartan în Never Been Kissed. Dacă tot e să înveţi biologie cu cineva...

Justin Timberlake î…

Recenzie film: Uptown Girls (2003)

Regia: Boaz Yakin
Scenariu: Allison Jacobs, Julia Dahl, Mo Ogrodnik, Lisa Davidowitz
Distribuţia: Brittany Murphy, Dakota Fanning, Donald Faison, Jesse Spencer, Heather Locklear
Ce poate fi mai frumos decât un chick-flick cu mult sentiment, nu? Exact la asta m-am gândit şi eu atunci când am început să mă uit la Uptown Girls. Personajul principal, Molly Gunn are toate coordonatele pe care le regăsim în filmele şi în literatura pentru femei. Este fiica unui star rock, Tommy Gunn, care a murit într-un accident de maşină împreună cu soţia, iar acum Molly trăieşte din averea lăsată de el şi îşi duce ziele într-un apartament dezordonat dintr-un imobil de lux împreună cu porcuşorul ei, Mu. Viaţa lui Molly înseamnă doar un şir lung de petreceri alături de cei mai buni prieteni ai săi, Ingrid şi Huey.

Ca să compenseze lipsa părinţilor, Molly nu s-a maturizat şi încă se comportă de cele mai mutle ori ca un copil răsfăţat. Viaţa ei liniştitiă ia sfârşit atunci când se întâmplă două lucruri. În pri…

Recenzie film: Comme un chef (2012) - The Chef

Regia: Daniel Cohen
Scenariu. Daniel Cohen
Distribuţia: Jean Reno, Michael Youn, Raphaelle Agogue
De foarte mult timp nu am mai văzut o comedie franţuzească care chiar să îmi placă, însă nu puteam rata acest film din mai multe motive. În primul rând, oricât de nepricepută aş fi eu în bucătărie (ba chiar detest să gătesc), îmi place să mă uit la emisiuni culinare şi la filmele cu tematică gastronomică. În al doilea rând, în rolul principal este actorul meu francez preferat. Pentru mine, Jean Reno este un actor complex, care se poate plia pe orice rol. E drept că şi figura îl ajută, pentru că ajunge să se uite urât ca să fie credibil în rol de asasin plătit (vezi Leon) sau ajunge să zâmbească tâmp ca să fie credibil şi în comedii.

În acest film, este urmărit parcursul a doi bucătari talentaţi care se află în puncte diferite ale carierei. Alexandre Lagarde are o experienţă vastă în domeniu culinar şi timp de 15 ani a păstrat constant 3 stele pentru restaurantul la care lucrează. Noul lui ş…

Recenzie film: The Moth Diaries (2011)

Regia: Mary Harron
Scenariu: Rachel Klein (roman), Mary Harron
Distribuţia: Lily Cole, Sarah Gadon, Sarah Bolger, Scott Speedman
Acest film se bazează pe o carte de succes cu acelaşi titlu şi care am înţeles că este destul de apreciată în cercurile fantasy. Deşi ca realizare mi-a plăcut felul în care se simte clar influenţa gotică pe care o regăsim în Dracula a lui Bram Stoker, era bine dacă renunţau totuşi la câteva clişee care au făcut filmul mult prea previzibil şi, prin urmare, i-a mai diminuat din suspans.
Acţiunea se petrece la o şcoală cu internat. Care şcoală se află într-un fost hotel destul de izolat, ceea ce îmi pare cam greu de crezut că mai există aşa ceva în State în zilele noastre. Clădirea este una veche, perfectă pentru un film horror, deşi eu aş încadra The Moth Diaries mai degrabă la genul thriller. Nu veţi vedea capete care se rostogolesc pe jos, nu sunt maţe care atârnă pe afară şi nici monştri cu chip de clovn ca la Stephen King, aşa că nu prea l-am perceput ca fil…

Recenzie film: 10 Promises to My Dog (2008)

Regia: Katsuhide Motoki
Scenariu: Hare Kawaguchi, Yoshimitsu Sawamoto
Distribuţia: Rena Tanaka, Ryo Kase, Mayuko Fukuda
Dacă tot am citit zilele astea o carte care mi-a adus aminte de Japonia, am avut chef să văd şi un film japonez, primul film după Koizora, pe care l-am văzut acum vreo 2 ani. Sau să fie 3? În fine, uitasem cât de dramatice sunt filmele japoneze şi cum în aproape fiecare film este măcar câte o scenă care te face să plângi.
Dacă vă plac filmele cu câini, probabil aţi văzut Hatchiko. Eu încă nu l-am văzut, mi-a ajuns să văd un trailer de 2 minute şi ceva şi să plâng. La acest film n-am văzut trailer, m-a cucerit afişul filmului cu un căţel drăguţ, mi-am zis că probabil va fi ceva simpatic. Evident, m-am înşelat. Nu că n-a fost bun filmul, ci în privinţa faptului că n-o să dau drumul la ţâşnitoare.
Akari este o fetiţă de 14 ani care este foarte apropiată de mama ei, mai ales pentru că tată este un doctor care se chinuie să obţină un post cât mai bun aşa că face o mulţime d…

Recenzie carte: Jurnalul Perlei Orientului de Maureen Lindley

Anul apariţiei: 2009
Editura: Polirom
Colecţia: Romance
Titlu original: The Private Papers of Eastern Jewel
Preţ: 10 lei de pe libris.ro
Număr pagini: 365
Yoshiko Kawashima a fost una dintre cele mai remarcabile femei din Asia secolului trecut. Născută în Manciuria cu numele de Perla Orientului, ea a fost dată spre adopţie chiar de către tatăl ei, prinţul Su, unui frate de curce de-al său din Japonia. Crescută de la vârsta de 8 ani în Japonia sub numele de Yoshiko, fetiţa a început să îşi iubească tot mai mult patria adoptivă şi toată viaţa se va lupta să îşi câştige un loc în societatea japoneză. Din păcate pentru ea, chinezii erau foarte prost văzuţi de japonezi, ba chiar aceştia aveau planuri pentru a-i cuceri, aşa că Yoshiko a avut o viaţă foarte grea. A fost violată de bunicul adoptiv, apoi de tatăl adoptiv, iar în cele din urmă acesta o folosea pe post de prostituată pentru oaspeţii care îi călcau pragul. La 20 de ani este nevoită să se mărite cu un prinţ mongol, însă reuşeşte să fug…

Recenzie carte: Marilyn pe divan de Michel Schneider

Anul apariţiei: 2007
Editura: TREI
Colecţia: Fiction Connection
Titlu original: Marilyn. Dernières scéances
Preţ: 10 lei de pe libris.ro sau edituratrei.ro
Număr pagini: 504
Aceasta a fost cea mai greoaie carte pe care am citit-o de foarte mult. Bine, nici nu e de mirare, având în vedere că am citit numai cărţi uşurele. Probabil că ştiţi deja că am o mică obsesie pentru Marilyn Monroe, aşa că pe lângă faptul că am colecţie de filme acasă, citesc şi tot ce prind despre cunoscuta actriţă.Recunosc că nu am fost atentăpre amult la descriere şi am cumpărat cartea crezând că dau peste o altă bioigrafie. De fapt, cartea urmăreşte relaţia dintre Marilyn Monroe şi psihanalistul Ralph Greenson, mai precis cele 30 de luni cât au fost doctor şi pacient până la moartea ei. Tangenţial, Schneider mai dă şi alte detalii despre viaţa actriţei, însă în principal se concentrează pe perioada 1960-1962.
Aş fi putu trece peste dezamgirea că nu am în faţă o biografie adevărată, deşi ţin să citesc cât mai multe …

Recenzie film: The Expendables 2 (2012)

Regia: Simon West
Scenariu: Richard Wenk, Sylvester Stallone, Ken Kaufman, David Agosto, Dave Callaham
Distribuţia: Sylvester Stallone, Jason Statham, Jet Li, Dolph Lundgren, Chuck Norris, Jean-Claude Van Damme, Bruce Willis, Arnold Schwarzenegger, Terry Crews, Liam Hemsworth
Probabil vi se pare ciudat că mie îmi plac filmele de acţiune. Ei bine, da. Nimic nu mi se pare mai relaxant decât să mă uit la un om sau la o gaşcă de "băieţi" buni care îi bat bine pe "băieţii răi" pentru tot felul de motive mai mult sau mai puţin serioase. Nu trebuie să îmi bat capul că am un subiect de urmărit, nu sunt replici care dau pe afară de inteligenţă (sau măcar de logică elementară) şi jocul actoricesc lipseşte cu desăvârşire, mai ales la personajele secundare. Îmi place Stallone pentru vocea lui groasă şi bolborosită şi accentul pregnant de italo-american de care n-a scăpat niciodată. "Yo, Adrian!" Îmi place Dolph Lundgren pentru că e uriaş şi e foarte credibil în rolul d…