Treceți la conținutul principal

Dama cu camelii-carte vs film



Weekendul trecut, am citit şi eu în sfârşit Dama cu camelii a lui Alexandre Dumas fils. Ştiam deja că e un roman de dragoste şi că are un final trist, însă ce m-a surprins în mod plăcut este faptul că Dumas juniorul avea un stil foarte modern de a scrie. Totuşi, era abia secolul XIX şi oamenii erau destul de pudibonzi ca să le arunci în faţă o poveste despre o curtezană îndrăgostită. Prin curtezană puteţi înţelege prostituată de lux. Cu toate acestea, romanul a fost scris, a avut succes şi a fost jucat şi primit foarte bine şi pe scena teatrului.

Personajul Marguerite Gautier este cu siguranţă unul destul de interesant. Moda romanelor de dragoste este ca eroina să treacă prin grele încercări înainte ca prinţul ei să o salveze. Călare pe cal alb sau nu.Ei bine, Marguerite nu are nevoie de nici un prinţ şi nici nu se aşteaptă la unul. Binecuvântată de la natură cu o fumuseţe ieşită din comun şi cu graţie, Marguerite se foloseşte de aceste atuuri pentru a manipula bărbaţii bogaţi promiţându-le în schimb dragostea ei. Dragoste fizică, evident. Având de-a face cu tot felul de episoade ale unei boli care nu îi dă ăace, Marguerite pare că vrea să îşi trăiască viaţa la maxim, ceea ce înseamnă să cheltuie bani pe care nu îi are şi face astfel multe datorii.

În mijlocul acestor evenimente, Armand Duval, un tânăr dintr-o familie bună, dar modestă, se îndrăgosteşte iremediabil de Marguerite după ce o vede din loja ei de la teatru, alături de nelipsitul ei buchet de camelii. Ajutat de un prieten, îi este prezentat, dar curtezana evident că nu prea îl bagă în seamă pe tânărul înflăcărat. Cu toate acestea, după ce Marguerite este din nou bolnavă câteva săptămâni bune şi nu este vizitată de nici unul dintre aşa-zişii ei prieteni care îi sunt alături doar când au nevoie de bani şi nici de amanţii care nu vor să aibă de-a face cu o femeie bolnavă, doar de tânărul Armand care îi aduce flori, se hotărăşte să fie mai drăguţă cu el şi îl invitaă la o cină la ea. După multe declaraţii de dragoste din partea lui, Marguerite cedează şi acceptă să fie amanta lui, însă îl previne că va trebui să o accepte cu tot stilul ei de viaţă, pentru că el nu are resursele necesare să îi ofere luxul cu care este obişnuită. Armand acceptă, dar gelozia îş împinge să îi facă mereu reproşuri lui Marguerite, ba chiar ajung să se certe şi, în cele din urmă, Marguerite cedează şi recunoşte că şi ea e îndrăgostită de el. În timpul unei vacanţe la ţară, cei doi îndrăgostiţi se hotărăsc să se stabilească acolo, urmând ca Marguerite să îşi vândă toate lucrurile pentru a-şi acoperi datoriile şi să trăiască amândoi din mica rentă a lui Armand. Nici unul dintre ei nu îl ia în calcul pe bătrânul domn Duval care află ce face fiul lui prin Paris şi căruia nu îi convine că fiul lui umblă cu o curtezană. El îi face o vizită lui Marguerite şi o roagă să se despartă de fiul lui pentru că i-ar nenoroci viaţa altfel, deoarece societatea n-o va accepta pe ea niciodată ca pe o doamnă adevărată.

Din dragoste pentru Armand, Marguerite îl lasă să creadă că s-a întors la amanţii ei bogaţi şi îl părăseşte. Armand se răzbună începând o relaţie tocmai cu Olympe, rivala de o viaţă a lui Marguerite. În cele din urmă, pleacă din Paris, iar Marguerite se îmbolnăveşte grav. Părăsită de amanţi şi de prieteni, portăreii îi păzesc lucrurile pentru a fi scoase la licitaţie după moartea ei, iar ei nu îi rămâne decât să îşi aştepte sfârşitul. Ea îi lasă un jurnal lui Amrand în care îi explică tot ce s-a întâmplat şi îi spune că şi-a sacrificat singura ei dragoste, doar ca să nu fie el nefericit.

Şi acesta este sfârşitul lui Marguerite Gautier, femeia cea mai dorită din Paris, cea care îi juca pe toţi pe degete. Moare singură după ce renunţă la tot pentru iubirea unui bărbat. Ok, poate părea că Marguerite s-a muit cu totul atunci când s-a îndrăgostit de Armand şi nu mai e femeia puternică de la începutul romanului, dar eu nu văd lucrurile aşa. Trebuie să fii puternic ca să renunţi la o relaţie de dragul persoanei pe care o iubeşti. Eu, de exemplu, probabil că n-aş putea face asta, egoistă cum sunt, aşa că Marguerite rămâne un personaj puternic până la final, o femeie îndrăgostită, dar tenace şi seducătoare.

Cartea citită de mine a apărut la editura Minerva, în colecţia Biblioteca pentru toţi. A costat 8 lei pe elefant.ro

Şi acum, câteva cuvinte despre film.



Titlu: Camille (1936)

Regia: George Cukor

Scenariu: Alexandre Dumas fils(roman),Zoe Akins, Frances Marion,James Hilton

Distribuţia: Greta Garbo, Robert Taylor,Laura Hope Crews, Rex O'Malley

Nu voi insista pe subiect, pentru că filmul respectă cartea lui Dumas fils. Unele scene sunt puţin schimbate, altele sunt introduse, dar povestea nu este schimbată deloc. Ştiu că veţi spune că e un film foarte vechi şi mulţi dintre voi nu v-aşi uita la aşa ceva nici picaţi cu ceară. Dacă nu e color, n-are efecte speciale, nu e măcar 2D ce rost are, nu? Ei bine, are, pentru că, pentru mine, filmul lui George Cukor din 1936 este o capodoperă.

Nu ştiu exact câte filme am văzut cu Greta Garbo, probabil ce am prins pe TCM uneori, în schimb interpretarea ei mi s-a părut extraordinară. Camille este filmul ei preferat, după cum a declarat, iar asta se vede. Interpretarea este superbă, foarte modernă, fără expresiile exagerate şi enunţarea melodramatică obişnuită pentru acea perioadă. Garbo poate fi când irezistibilă, când copilăroasă, când complet pierdută în braţele lui Robert Taylor, exact cum mi-o închipuiam eu pe Marguerite. Ba nu, exagerez. Greta Garbo e mai mult decât mi-am închipuit eu. A reuşit să ia un personaj cu care ai zice că nu prea poate face mare lucru, având în vedere că Marguerite Gautier era deja celebră în lumea literară şi cititorii o vedeau într-un anumit fel, şi totuşi a reuşit să transforme ea acest personaj. În carte, eu o vedeam pe Marguerite oarecum liniară. Mă gândeam că nu era atât de seducătoare cum o vedeau amanţii ei, că nu era atât de copilărosă cum o vedea Armand şi nici chiar atât de îndrăgostită cum dorea el să creadă. Greta Garbo reuşeşte să transpună toate aceste lucruri pe ecran. Sclipirea din ochi şi zâmbetul ei seducător sunt rezervate scenelor în care îl seduce pe amantul ei, baronul. Privirea inocentă şi gesturile repezi par când are scenele de la ţară cu Armand, iar zâmbetul trist şi ochii întunecaţi apar în scenele în care el îi reproşează că nu e decât o femeie întreţinută care şi-a bătut joc de el.









După ce v-am împuiat capul cu Greta Garbo, câteva cuvinte şi despre restul distribuţiei, care a fost foarte nine aleasă: Robert Taylor e destul de chipeş, luminos şi domină ecranul, întocmai cum m-am gândit că ar fi Arman din carte.



Laura Hope Crews o interpretează pe bătrâna Prudence, o fostă curtezană care se dă prietena lui Marguerite doar pentru a o storce de bai şi amestecul acela de matroană sub faţada unei doamne simpatice i-a ieşit perfect.  Şi Rex O'Malley a ieşit în evidenţă în inetrpretarea lui Gaston. Gaston e un personaj secundar, dar care ascunde multe sub un chip plăcut. Prieten cu Armand şi cu Marguerite, Gaston e genul băieţaşului de Dorobanţi din zilele noastre. Nici sărac, nici bogat, el nu lipseşte de la nici o petrecere şi e prieten cu toată lumea cât timp asta e în interesul lui. Galant cu femeile, nu ezită să facă glume subtile pe seama lor, aşa cum face de multe ori cu Olympe. Totuşi, Gaston are o inimă mare, spre deosebire de ceilalţi paraziţi de lângă Maguerite, el fiind singurul care este alături de ea atunci când se află pe patul de moarte. Adică vine şi prudence în vizită ca să-i ceară bani, aşa că nu se pune.

Finalul filmului diferă puţin de cel al cărţi, pentru că Armand şi Marguerite apucă să se mai vadă o dată înainte ca ea să moară în brţele lui. Scena cu Mrguerite aflată pe moarte, care se ridică cu greu din pat şi o roagă pe servitoarea ei să o aranjeze şi să îşi prindă inclusiv nelipsitul buchet de camelii la cingătoare, doar ca să fie frumoasă pentru Armand recunosc că m-a emoţionat. Bine, am plâns ca proasta, dar să trecem peste asta.



În concluzie, vă recomand din suflet acest film, nu este deloc plictisitor sau mai ştiu eu cum v-aţi aştepta să fie un film vechi.Camille a apărut şi pe DVD în 2005 la calitate foarte bună şi într-o vreme se găsea de vânzare şi la noi în ţară.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Paletă farduri IDC Color Natural - dupe pentru Naked 3?

Am mai avut o experiență destul de neplăcută cu produsele IDC, care sunt disponibile pe elefant.ro. sunt foarte ieftine și se află frecvent la promoție, așa că am vrut să le încerc, însă până acum nimic nu m-a impresionat.
De data aceasta, voi face referire la această paletă de farduri. Se numește Natural, a costat la reducere 18 lei, nu mai rețin prețul ei normal, dar sincer, cam atât și merită. Produsele IDC Color sunt produse de către o firmă din Spania, Aquarius Cosmetic Group prin private labeling. Ce înseamnă private labeling? Înseamnă că o companie de cosmetice, în special produse de machiaj realizează designul produselor și eventual formularea acestora, iar apoi procesul de fabricație este subcontractat în China. elf face asta, BH Cosmetics face asta, Coastal Scents face asta, Morphe face asta și chiar și alte branduri mai prestigioase scot pe piață produse care sunt de fapt ”made in China”.
Această paletă este nu numai un produs fabricat foarte ieftin, ci și un produs care s…

22 de filme cu și despre adolescenți

Dacă tot este weekend și n-am mai făcut de ceva timp topuri sau recomandări pentru filme ”la calup”, m-am gândit să vă ofer câteva idei de filme pe care le puteți viziona când aveți ceva timp liber. De asceastă dată, am ales filmele cu și despre adolescenți, pentru că sunt în mare parte comedii sau coedii romantice și se potrivesc pentru o după-amiază leneșă. Deși nu mai sunt nici eu adolescentă de ceva timp, aceste filme pot fi viizonate chiar și de către adulți, atâta timp cât nu aveți pretenția să vedeți ceva foarte calitativ sau performanțe actoricești deosebite.

Crema - minune Leac de-un veac

Dacă mai țineți minte, v-am povestit că de Crăciun am primit cadou acastă cremă naturală. Pe lângă faptul că are o prezentare foarte drăguță, este ambalată într-un recipient din lut și are un dop de plută în loc de capac, este realizată din ingrediente 100% naturale. Acum, nu știu dacă să cred neapărat povestea faptului că este o rețetă veche ”de un veac”, păstrată de o familie din Jiul de Munte, însă sunt foarte mulțumită de rezultatele pe care le oferă. Ingrediente: propolis, ceară de albine, rășină de conifere, sacâz, parafină și ulei de floarea soarelui presat la rece. Utilizări: hidratant, antiinflamator, dezinfectant, arsuri, răni, infecții ale pielii, cicatrizant, poate fi folosită după plajă, după bărbierit sau epilat, reduce senzația de mâncărime cauzată de insecte, poate fi folosită și ca balsam de buze. Un recipient conține 50 gr și costă 56 de lei, direct pe site-ul producătorului. Are un miros vag, specific produselor care conțin ceară de albine, culoarea galbenă și se ”to…