Treceți la conținutul principal

Recenzie film: The Help (2011)



Regie: Tate Taylor

Scenariu: Tate Taylor, Kathryn Stockett (carte)

Distribuţia: Emma Stone, Viola Davis, Bryce Dallas Howard, Octavia Spencer, Jessica Chastain, Allison Janney, Sissy Spacek

Acesta este al doilea film "de Oscar" de anul trecut pe care l-am vizionat, după My Week With Marilyn. Mă cam feresc de filmele foarte premiate, pentru că, de multe ori, sunt dezamăgită de ceea ce văd şi nu cred că sunt pe măsura publicităţii. Cu toate acestea, am cedat pentru The Help fiindcă m-a atras perioada îm care se petrece acţiunea, adică în anii '60.

Aceea era o perioadă în care populaţia afro-americană încă se lupta pentru a-şi câştiga drepturile civile şi exista o discrepanţă foarte mare în tre albi şi negri. Poate că sclavia era abolită oficial, însă negrii primeau cele mai grele şi mai prost plătite munci şi nu prea ajungeau în poziţii de conducere. Filmul urmăreşte povestea unor femei care lucrează ca servitoare într-un orăşel tipic american, cam aşa cum vezi în Stepford Wives. Skeether, una dintre tinerele din orăşel îşi doreşte să devină o jurnalistă de succes, nu doar o simplă scriitoare la rubrica de sfaturi a unui ziar local, aşa că îşi propune un proiect ambiţios: să facă nişte interviuri cu servitoarele, sub protecţia anonimatului pentru a prezenta toate problemele cu care acestea se confruntă din partea şefilor albi. De reţinut că totul se petrecea în sudul SUA, regiune cunoscută pentru conservatorismul ei chiar şi în ziua de azi.





Pe lângă faptul că este o dramă, filmul are şi destule scene comice şi anecdote prin care servitoarele îşi îndeplineau micile răzbunări pe şefele lor sau bârfa care avea loc mereu în bucătăria fiecărei case.

Câteva cuvinte despre distribuţie. Emma Stone e genul de actriţă care mie nu îmi spune nimic. Nu e nici bună, nici rea, pur şi simplu nu sare cu nimic în ochi prestanţa ei. Octavia Spencer a luat premiul Oscar pentru rol secundar fiindcă a avut şi cel mai ofertant personaj. Minnie e servitoarea cea mai aprigă la mânie, cea mai rea de gură şi cea mai impulsivă, aşa că i-a fost uşor să se facă remarcată. Din punctul meu de vedere, Viola Davis a avut o interpretare mai nuanţată, a transmis mai mult printr-o simlă privire sau prin gesturi, suplinind astfel lipsa replicilor mai spumoase ale Octaviei. Bryce Dallas Howard e de nerecunoscut după rolul de vampiriţă din Twilight şi i-a reuşit un personaj negativ bun, adică unul care se află în zona gri. Pe de o parte, ştii că e rea şi intrigantă, pe de altă parte, o vezi că încearcă doar să se conformeze standardelor de atunci ale unei "doamne respectabile".



O altă surpriză plăcută a fost Jessica Chastain. Celia Foote a fost, cred, personajul meu pereferat din film. Nu era genul de femeie emancipată, dornică să facă ceva important în viaţă, ca Skeether, în schimb era singura femeie albă care se purta cu servitoarea ei neagră de parcă ar fi făcut parte din familie.

Sissy Spacek este o apariţie foarte plăcută în rolul mamei lui Hilly (personajul negativ) şi, chiar dacă nu face sau spune prea mult, îţi dai seama că este elementul care lipsea din tot acest tablou pentru a-i da tuşa finală.



Filmul e destul de lung, are peste 2 ore, dar pot să spun cu mâna pe inimă că nu m-am plictisit şi mi-a făcut multă plăcere. Nu ştiu cât de mult respectă adevărul istoric, pentru că nu m-am documentat şi nu ştiu cât respectă cartea de la bază, care a apărut şi la noi, însă pot să spun că este un film foarte reuşit. Distribuţia mi-a plăcut mult, mi-a plăcut şi scenariul şi am remarcat şi costumele, care mi-au adus aminte de moda feminină a anilor '60.

Sursa foto: Google Images

http://www.youtube.com/watch?v=J_ajv_6pUnI

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Paletă farduri IDC Color Natural - dupe pentru Naked 3?

Am mai avut o experiență destul de neplăcută cu produsele IDC, care sunt disponibile pe elefant.ro. sunt foarte ieftine și se află frecvent la promoție, așa că am vrut să le încerc, însă până acum nimic nu m-a impresionat.
De data aceasta, voi face referire la această paletă de farduri. Se numește Natural, a costat la reducere 18 lei, nu mai rețin prețul ei normal, dar sincer, cam atât și merită. Produsele IDC Color sunt produse de către o firmă din Spania, Aquarius Cosmetic Group prin private labeling. Ce înseamnă private labeling? Înseamnă că o companie de cosmetice, în special produse de machiaj realizează designul produselor și eventual formularea acestora, iar apoi procesul de fabricație este subcontractat în China. elf face asta, BH Cosmetics face asta, Coastal Scents face asta, Morphe face asta și chiar și alte branduri mai prestigioase scot pe piață produse care sunt de fapt ”made in China”.
Această paletă este nu numai un produs fabricat foarte ieftin, ci și un produs care s…

Crema - minune Leac de-un veac

Dacă mai țineți minte, v-am povestit că de Crăciun am primit cadou acastă cremă naturală. Pe lângă faptul că are o prezentare foarte drăguță, este ambalată într-un recipient din lut și are un dop de plută în loc de capac, este realizată din ingrediente 100% naturale. Acum, nu știu dacă să cred neapărat povestea faptului că este o rețetă veche ”de un veac”, păstrată de o familie din Jiul de Munte, însă sunt foarte mulțumită de rezultatele pe care le oferă. Ingrediente: propolis, ceară de albine, rășină de conifere, sacâz, parafină și ulei de floarea soarelui presat la rece. Utilizări: hidratant, antiinflamator, dezinfectant, arsuri, răni, infecții ale pielii, cicatrizant, poate fi folosită după plajă, după bărbierit sau epilat, reduce senzația de mâncărime cauzată de insecte, poate fi folosită și ca balsam de buze. Un recipient conține 50 gr și costă 56 de lei, direct pe site-ul producătorului. Are un miros vag, specific produselor care conțin ceară de albine, culoarea galbenă și se ”to…

Calendare de advent 2016 cu produse cosmetice

De mult îmi tot doresc să îmi cumpăr și eu un astfel de calendar, fiindcă mi se pare că poate fi foarte drăguț să descopăr cât o nouă surpriză în luna decembrie, mai ales că eu sunt obsedată în legătură cu tot ce ține de sărbătorile de iarnă. Problema este că majoritatea acestor calendare sunt destul de scumpe, mai ales că poate nu toate produsele mi-ar plăcea și aș prefera să îmi cumpăr ceva ce știu sigur că mi-ar plăcea. Cu toate acestea, calendarele de advet sunt foarte tentante, iar în Marea Britanie și în SUA există foarte multe calendare, de la aproape orice brand.
Unele au apărut pe piață încă din octombrie. În cele ce urmează, mă voi referi doar la cele existente la noi pe piață, fie online, fie în magazine fizice. Nu mă refer și la diferitele seturi de Crăciun care au apărut deja peste tot, pentru că sunt altceva, ci strict la calendare. Așadar, din câte știu, cam aceste calendare de advent au apărut sau vor apărea și la noi pe piață.
Calendar Advent 2016 by Douglas - produse…