Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din august, 2011

The Smurfs(2011)

Cum sunt o mare amatoare de desene animate, nu ratez absolut nici un film şi m-am grăbit să văd şi Ştrumfii.Ţine minte ca acum că aveam vreo 8-9 ani şi mă uitam pe cablu la posturile nemţeşti la desenele cu Ştrumfii. Când am auzit că se va face un film cu simpaticii omuleţi albaştri, mi-era teamă ca nu cumva producătorii să îşi bată joc de desenele originale. Trebuie să recunosc că Sony Pictures au făcut o treabă foarte bună în ceea ce priveşte animaţia. Filmul arată foarte bine. N-am înţeles de ce se tot merge pe ideea de actori în carne şi oase şi animaţie, dar mă rog.

Filmul este făcut în mod special pentru copii, asta e clar, dar dacă eşti un adult cu suflet de copil, aşa ca mine tot o să îţi placă. Mai ales pentru că Ştrumfii au personaje care au făcut parte din copilăria multora dintre noi. Ştrumfii ajung din greşeală în lumea reală în timp ce fug de vrăjitorul Gargamel(Hank Azaria).Pentru a se întoarce acasă, au nevoie să găsească o lună albastră. Ei vor fi ajutaţi de Grace şi…

Horrible Bosses(2011)

...Sau mai bine spus horrible movie. Îmi vine să mă stric de râs că filmul ăsta a fost numit cea mai tare comedie a verii pe site-ul ProCinema. Probabil că e aşa de tare pentru că îţi vine să râzi de cât de proastă e. Cine mă citeşte ştie că eu nu prea am lucruri negative de spus despre nimic, fie că e vorba de filme, cărţi, cosmetice sau ce o fi. Deci vă daţi seama cât de prost mi s-a părut filmul ăsta. N-am nimic cu actorii, sunt câţiva printre preferaţii mei implicaţi în această...tragedie cinematografică. Scenariul e foarte prost, plin de clişee şi de fire narative neplauzibile. Adică da, un şef oribil nu e ceva neobişnuit(aşa am auzit), dar şefii din filmul ăsta sunt chiar prea exageraţi şi nu cred că cineva e chiar atât de rău în realitate.

Personajele principale sunt Nick(Jason Bateman), Dale(Charlie Day) şi Kurt(Jason Sudeikis). Fiecare dintre ei este un angajat care are probleme cu şeful lui. Din păcate, mie mi-au fost foarte antipatici, mai ales Dale când deschidea gura cu …

Love Actually(2003)

Numai eu puteam să mă uit în miez de vară la un film a cărui acţiune se petrece în jurul Crăciunului. Am vrut să văd filmul, pentru că pe net ori de câte ori mă uitam la topuri cu filme romantice bune, Love Actually era prezent şi el timid, o producţie britanică printre ploaia de filme americane.

Filmul se axează pe titlul unei piese a formaţiei Wet Wet Wet: Love Is All Around. Dragostea apare sub toate formele ei, atunci când te aştepţi mai puţin. E genul de film cu multe personaje ale căror vieţi se întretaie, temă pe care am mai văzut-o în câteva filme americane, mai ales. Deşi distribuţia este una plină de vedete, filmul rămâne mult mai bine realizat decât Valentine's Day, de exemplu, că tot e primul care îmi vine în minte.

A fost o plăcere să-l văd, mi-a plăcut umorul tipic englezesc , iar scenele de dragoste au reuşit cumva să fie emoţionante fără să le consider prea siropoase. A făcut treabă bună, Richard Curtis, cel care a fost atât scenarist cât şi regizor.

Să vă spun pe…

Eu sunt numărul patru de Pittacus Lore

Nu m-am putut abţine şi am dat gata şi această carte pentru că nu pot să nu citesc atunci când primesc cărţi noi. Sub pseudonimul Pittacus Lore se ascund de fapt doi autori, James Frey şi Jobie Hughes. Am vrut să citesc cartea după ce am văzut filmul şi auzisem că e ceva mai bună.

Ei bine, nu aş spune că e neapărat mai bună, doar că filmul omite sau modifică unele părţi destul de importante. De exemplu, în carte aflăm mult mai multe lucruri despre planeta Lorien, despra familia Numărului Patru şi despre legătura specială dintre el şi gardianul său. De asemenea, Matt, fostul lui iubit al lui Sarah nu e chiar atât de ticălos ca în film şi chiar îi ajută destul de mult în lupta lor cu bestiile. Iar fetei care e Numărul Şase i s-a acordat mai multă importanţă în film, deşi apariţia ei în carte e mică. La fel şi Sam, prietenul tocilar al Numărului Patru nu participă la bătătlia finală decât abia spre sfârşit.

În rest, mi s-a părut că cei doi autori scriu cam lacunar. Ştiu că bărbaţii scri…