Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din februarie, 2011

Amy MacDonald

...Sau fata cu chitara. Mi-a plăcut de la început, încă de când a lansat This Is The Life în 2007, lucru care m-a mirat. Nu prea mă dau în vânt după fetele care cântă la chitară, nu ştiu de ce. Are un timbru vocal aparte şi o intonaţie interesantă, tipic irlandeză. Primul album, l-am văzut ca fiind unul mai slăbuţ. Da, avea un sound fresh, dar unele piese erau de-a dreptul puerile(Let's Start A Band sau Footballer's Wife).Sau cel puţin aşa mi se par mie, dacă e să ne luăm după versuri. Cea mai bună piesă, este, fără excepţie This Is The Life. Albumul de debut al lui Amy este foarte plăcut de ascultat, piese cu multă muzicalitate, de ascultat în maşină sau când vrei să asculţi ceva, dar mă tem cu prea îţi rămân în amintire. Aşa am păţit şi în 2007. Am ascultat This Is The Life câteva luni bune şi era un fel de motto pentru mine,dar apoi am uitat complet de ea.

watch?v=c6MRYLWJb1o

Anul trecut, Amy MacDonald a revenit din nou în atenţia publicului cu un nou album, A Curiou…

Legends of the Guardians: the Owls of Ga'Hoole(2010)

1. Doamne, puteau să îi pună un titlu mai lung?

2. Am făcut şi greşeala pe care o fac mulţi, şi anume să cred că dacă este un film de animaţie se adresează în mod special copiilor. Ei bine, nu este cazul.

La baza acestui film stau o serie de cărţi, care, din câte văd şi din film abordează probleme cât se poate de serioase prin intermediul unor personaje mai accesibile, cum sunt animalele, un fel de "Ferma animalelor", dacă vreţi. Totul începe destul de frumos şi roz, cu doi fraţi(bufniţe, evident), Soren şi Kludd. Kludd este fratele mai mare, cel care îşi doreşte să ajungă "cineva", adică o bugniţă temută şi respectată. Soren este fratele mai visător, care crede în legendele povestite de tatăl lor, despre nişte bugniţe care sunt "gardienii" şi care păzesc ordinea şi liniştea din regatul bufniţelor, împotriva maleficului Metalbeak.

Într-o bună zi, Kludd şi Soren se atrenează la zbor în lipsa părinţilor şi cad din cuib. Sunt capturaţi apoi de alte bufniţe …

Black Swan(2010)

Până la urmă m-am uitat şi eu la Black Swan, pe de o parte pentru că e nominalizat la Oscar, iar pe de altă parte pentru că bloggăriţele mele l-au recomandat cu căldură. Eu am rămas cu păreri împărţite după ce l-am văzut. Recunosc faptul că Natalie Portman face un rol foarte bun şi ştiu dintr-o emisiune de pe Pro Cinema că a făcut singură 90% dintre dansurile din film. Dacă e aşa, bravo ei, într-un an de zile a reuşit să ajungă balerină. Cel mai mult mi-a plăcut cum a reuşit să transmită prin intermediul dansului două personaje diferite: lebăda albă şi lebăda neagră. Leabăda neagră a fost greu de interpretat pentru că ea este seducătoare şi agresivă pentru a-l vrăji pe prinţ, însă fără să îşi piardă graţia.

Deja m-am băgat în subiectul filmului fără să vă explic câte ceva mai întâi. Nina este o femeie de 28 de ani care lucrează de câţiva ani la aceeaşi companie de balet aşteptându-şi şansa să devină ea starul principal. După ce Beth, vedeta companiei este obligată să se retragă din c…

Porţia de animaţie: Megamind şi Despicable Me

O să scriu despre ambele filme de animaţii pentrub că le-am văzut în aceeaşi zi şi am văzut din comentariile celor de pe imdb că cică ar fi asemănătoare pentru că personajul principal devine din băiat rău băiat bun. Plus că au apărut ambele anul trecut.

Ei bine, mie nu mi se pare că sunt asemănătoare, în afara ideei pe care am enunţat-o mai sus. Megamind şi Gru sunt complet diferiţi. Pe Megamind ajungi să îl îndrăgeşti până la urmă. Pe Gru...nu prea.



În Megamind este vorba despre micul oraş Metropolis, locul în care Metro Man şi Megamind sunt eroul respectiv răufăcătorul de serviciu. Filmul mi se pare că aduce un omagiu benzilor desenate cu supereroi, împrumutând de la fiecare câte ceva. În fine, Metro Man este adulat de toată lumea, are super-puteri, e chipeş şi carismatic, pe când Megamind e o creatură albastră ciudată, care, deşi e inteligent, reuşeşte să dea rateu după rateu cu planurile sale. Problema este că unul dintre planurile lui chiar reuşeşte şi îl distruge pe Metro Man, d…

Movie review: Knight and Day(2010)

Am fost foarte reţinută să mă uit la acest film pentru că a apărtu cam în acelaşi timp cu Killers şi urma aceeaşi reţetă: spionul şi fata obişnuită care trebuie să fugă de băieţii răi. Killers a fost cum a fost, a avut şi un final aiurea şi până la urmă m-am uitat şi la Knight and Day după ce am văzut un trailer şi pentru că mi se pare că Tom Cruise şi Cameron Diaz au o chimie bună pe ecran(să nu uităm că au jucat şi în Vanilla Sky).

Tom Cruise se întoarce în rolul de spion în această comedie-acţiune în pielea lui Roy Miller. El este un agent CIA care trebuie să îl protejezen pe un puşti ce a inventat o baterie care nu se descarcă niciodată. Bateria este dorită de o mulţime de gangsteri şi chiar oameni din CIA sunt dispuşi să pună mâna pe mea şi să o vândă. Aşa că Roy e practic pe cont propriu în misiunea lui.

Intră în acţiune June, o tipă perfect normnală, pasionată de maşini vechi, care are ghinionul să se urce în acelaşi avion cu Roy. Agenţii o iau în vizor pentru că au impresia c…