Aventuri in Țara Minunilor

Pentru că viaţa lipsită de fantezie nu merită trăită

sâmbătă, 20 august 2016

Review & swatches: paletă iluminatoare e.l.f.

Niciun comentariu


Nu puteam să nu mă las și eu antrenată în toată nebunia asta cu produsele pentru iluminat, și având în vedere că posed un singur iluminator, chiar aveam nevoie de ceva în plus. Am pus ochi pe această paletă de la e.l.f pentru că mereu mă tentează, fie cu promoții consistente, fie cu transport gratuit. În mod normal, chiar nu intenționam să cheltuiesc acum banii pe produse pentru machiaj, pentru că se apropie ziua mea și vreau să îmi cumpăr atunci ceva drăguț, însă cu transportul gratuit, m-am gândit că sunt numai 39 de lei la urma urmei.

În primul rând, trebuie să vă spun că sunt mar fană e.l.f. și am de gând să îmi cumpăr rând pe rând majoritatea produselor din gama Studio. Tot ce am avut până acum mi-a plăcut la nebunie, cu excepția unui rimel, însă în general rimelurile și creioanele pentru ochi nu sunt prea grozave la ei. În schimb fardurile, produsele pentru ten și buze sunt majoritatea foarte bune, dacă luăm în considerare raportul preț/calitate.

Ambalajul este foarte elegant și frumos. Paleta conține 4 pudre compacte iluminatoare, într-o carcasa neagra, cu oglindă mare pe care este scris numele companiei. Paleta vine ambalată într-o cutie de carton, pe care sunt trecute toate informațiile necesare: ingrediente, când expiră, unde a fost fabricată etc. Este o paletă cu un design foarte fain, carcasa este mată și nu se imprimă ușor urme de degete pe ea. Pastiluțele cu pudră se pot scoate și se pot adăuga altele din palete asemănătoare de bronzer și blush, astfel încât ne putem crea paletuțe personalizate. Paleta de blush-uri în nuanța Light o vreau și eu, bronzerele nu mă tentează fiindcă nu prea folosesc bronzer, fiind destul de albă.



Paleta conține 16 grame de produs, adică 4 grame/fiecare pastilă de iluminator, ceea ce este rezonabil, având în vedere că mie îmi place să mai și termin un produs de machiaj, nu să îl țin ani întregi sau să îl arunc pentru că expiră.
Cele patru nuanțe de iluminator sunt următoarele: auriu, roz, nuanța pielii și o nuanță de bronz. Am încercat să fac câteva swatchuri cât de cât clare, însă iluminatoarele sunt destul de discrete și nu se văd cu aparatul meu foto neprofesionist.




Toate sunt ușor sidefate, dar nu la modul deranjant, doar atât cât să dea puțină strălucire tenului. Nuanța care este foarte apropiata pielii nu se vede mai deloc, însă aplicată pe ten oferă o strălucire discretă. Cea aurie și cea roz sunt ambele super, în special pentru pielea deschisă la culoare. Nuanța de bronz cred că este menită tenurilor puțin mai închise la culoare, sau ar putea fi folosită ca bronzer.

Ca textură, deși sunt iluminatoare pudră, foarte fine, dacă le atingi cu degetul sau cu pensula îți dai seama că sunt aproape cremoase și sunt ușor de aplicat. Nu dispar de pe ten atunci când sunt blenduite puțin cu pensula așa cum se întâmplă în cazul altor produse și rezistă destul de bine. Eu am purtat azi timp de vreo 6 - 7 ore nuanța aurie amestecată cu cea roz și nu am avut probleme. Nu am făcut poze, pentru că pur și simplu nu reușesc să le fac să se vadă, însă în realitate arată foarte drăguț.

Ce îmi place: textura fină, strălucirea discretă, nuanțele din paletă și ambalajul. Nu îmi plac iluminatoarele prea puternice, așa cum se poartă acum, ci strălucirea discretă, așa că nu trebuie să îmi fac probleme că iau prea mult produs pe pensulă și arăt ca un stroboscop la final. Pe lista de ingrediente se regăsește și uleiul de argan, probabil de aceea au o textură atât de fină.

Ce nu îmi place: eu nu am chiar nimic de reproșat acestei palete, cred însă că iluminatoarele nu se văd atât de bine pe tenul mai închis la culoare.

Cui îi recomand paleta: persoanelor cu pielea deschisă la culoare, care își doresc o strălucire subtilă a tenului.

duminică, 14 august 2016

Recenzie carte: Urgia și zorile de Renee Ahdieh, o nouă reinterpretare a celor 1001 de nopți

Niciun comentariu


Anul apariției: 2016
Editura: Epica
Titlu original: The Wrath and the Dawn
Preț: în jur de 19 lei, pe elefant.ro
Număr pagini: 386

Ura..pedeapsa..sentința...răzbunarea [...] Nimic din toate astea nu ne va aduce înapoi ce-am pierdut. Nici mie. Nici ție. Tot ce avem acum este prezentul. Și speranța de a-l face mai frumos. [...] Doar cu tine vreau să văd fiecare răsărit de soare. - Șeherezada

Atât de mult a fost promovată această carte pe pagina de Facebook a celor de la editura Epica, încât, atunci când am văzut că o pot cumpăra cu 50% reducere pe elefant.ro, nu am mai ratat ocazia. 

Personajul Șeherezadei, misterioasa povestitoare care cucerește inima califului în 1001 de nopți a inspirat o mulțime de alte opere litarare, piese de teatru, filme sau alte opere de artă. E de înțeșes. Pe de o parte, poveșțile Șeherezadei, în paralel cu povestea de dragoste înfiripată între ea și califul care plănuia să o ucidă parcă nu și-au pierdut farmecul nici acum, după sute și sute de ani.

În primul rând, trebuie să spun că îmi place mult coperta, apoi de ce să nu recunosc și titlul mi-a atras atenția. În al doilea rând, dacă vă așteptați la un 1001 de nopți reloaded, acest roman este departe de așa ceva.


Povestea începe cam în același mod. Khalid este un calif tânăr de numai 18 ani, care guvernează regatul fictiv la Khorasanului. Din motive pe care nimeni nu le cunoasște, califul își alege o frumoasă soție în fiecare zi, și în fiecare zi, la ivirea zorilor tânăra fată este spânzurată. Când cea mai bună prietenă a Șeherezadei, Shiva, devine una din victimele califului, frumoasa tânără se oferă de bună voie să fie următoarea soție a califului, spre groaza familiei sale și a iubitului ei din copilărie, Tariq. 

Ce nu știu ei este că Șeherezada are un plan. Va reuși cumva să treacă de noaptea fatidică petrecută ca soție a califului, iar apoi îl va ucide chiar ea pe cel care a curmat viața prietenei sale și altor câteva zeci de fete din orașul Rey, capitala regatului Khorasan.



Așa cum bănuiți deja, planul Șeherezadei nu va fi atât de ușor de pus în aplicare, pe măsură ce își dă seama că tânărul calif nu este monstrul pe care și-l închipuie toată lumea, ci un blestem este cel care se află în spatele acțiunilor sale. Nu cred că am dezvăluit prea multe, pentru că de asta vă puteți da seama din primele pagini ale cărții, dar nu detaliez prea mult.

Ca să fie mai ușor, o să vă spun pe scurt punctele forte și punctele slabe ale acestei cărți. Puncte forte: evident, cadrul și timpul acțiunii romanului. Autoarea reușește să scrie într-un stil asemănător vechilor povești din 1001 de nopți. Îmi plac descrierile detaliate ale veșmintelor, ale clădirilor sau chiar ale obiectelor de ornament din palatul califului Khalid. Apoi, având în vedere că romanul este tot din categoria Young Adult, iar protagoniștii au numai 18, respectiv 16 ani, timpul acțiunii se pretează mai bine. Sunt cam sătulă de romanele din categoria contemporary romance, în care adolescenții par să facă ce vor, când vor, având părinți absenți sau mult prea îngăduitori, cel puțin după standardele mele. Cel puțin, acum sute de ani pare credibil ca un tânăr de numai 18 ani să fie calif și să aibă o soție de 16 ani. Mi-au plăcut unele personaje secundare, ca de exemplu Despina, servitoarea Șeherezadei și prietenia care se leagă între ele.

Puncte slabe: nu prea există povești. Șeherezada povestește numai vreo 3, restul acțiunii concentrându-se pe evenimentele dintre ea și Khalid sau ceea ce se întâmplă în paralel cu planul de salvare al lui Tariq și al tatălui ei. Ceea ce ea și bine și rău. Bine, pentru că avem parte de o poveste originală, rău pentru că n-ar fi stricat puțin să se pună mai mult accentul pe istețimea și abilitatea Șeherezadei de a-și câștiga libertatea cu ajutorul poveștilor. În schimb, ea este portretizată ca fiind mai băiețoasă, pricepută să tragă cu arcul, ceea ce îmi amintește de Katniss din ”Jocurile foamei”. În al doilea rând, personajele nu sunt destul de profunde, nu prea mi se pare logic felul în care i se schimbă sentimentele Șeherezadei sau de ce Khalid se îndrăgostește de ea. De asemenea, noaptea nunții în care se ”consumă relația” este amintită în treacăt. Nu voiam detalii, însă mi-ar fi plăcut ca Șeherezada să simtă ceva. Să fie tristă, să fie furioasă, ceva, orice...În fond, este nevoită să se culce cu omul pe care îl urăște cel mai mult, nu are cum să fie ceva ușor.

Nu în ultimul rând, povestea mai are un volum. Există o continuare, pe care de abia aștept să o citesc și sper ca editura Epica să o publice în curând, pentru că există deja varianta în engleză. Nu pot spune că îmi plac prea mult personajele, însă îmi place stilul autoarei. Chiar mă face să mă simt ca într-o poveste orientală și sunt curioasă care va fi până la urmă deznodământul.

Dacă vă plac romanele de dragoste și aveți chef să citiți și altceva, nu numai despre adolescenți care își strecoară bilețele la școală, vă recomand călduros această cartea. Te prinde fără ca măcar să îți dai seama.

sâmbătă, 13 august 2016

Recenzie carte: Cum am devenit populară de Maya Van Wagenen

Niciun comentariu


Anul apariției: 2014
Editura: Epica
Titlu original: Popular
Preț: 18,45 lei, pe elefant.ro
Număr pagini: 272

Întotdeauna mi-au plăcut cărțile acestea tip jurnal, așa că am ales-o și pe aceasta, deși este clar că nu mă încadrez absolut DELOC în categoria de vârstă căreia i se adresează. Cartea reprezintă un fel de jurnal al adolescentei de 13 ani Maya, care locuiește într-un orășel aflat la granița cu Mexicul. Prin urmare, la școala unde învață ea, există un amalgam de elevi de toate naționalitățile, cu diferite preocupări. Maya nu este o fată populară și, de fapt, nu se încadrează în nici o categoria anume: nu este frumoasă, nu este atletă, nu este tocilară, nu face parte dintr-o bandă și nici nu este pasionată de fenomenul goth. Este o fată mediocră, ca oricare alta, care are o singură prietenă, pe Kenzie.
Cu toate acestea, ce adolescent nu își dorește să fie popular? Într-o zi, găsește printr-o cutie în casă o carte din anii 1950, scrisă de un fost model, pe nume Betty Cornell, care le oferă tinerelor fete sfaturi despre cum să fie populare. Încurajată de mama sa, Maya pornește un experiement interesant: pe parcursul unui an va urma sfaturile lui Betty Cornell și va documenta totul, în încercarea de a avansa pe scara ”popularității”.


Cartea este scrisă cam așa cum te-ai aștepta să fie scrisă de o adolescentă. A fost publicată când Maya Van Wagenen avea 15 ani , așa că propabil de aceea îi lipsește profunzimea. Da, mi s-a părut foarte interesant experimentul, informațiile despre rutina din familia Mayei, interacțiunea cu elevi din diferite ”categorii sociale” ale școlii, precum și modul în care Maya a pus în aplicare sfaturile de modă veche. 
Ce nu prea înțeleg eu este conceptul acesta de popularitate și găștile din liceele americane. Eram de părere că este un clișeu promovat de filmele pentru adolescenț, dar încep să cred că este ceva real. Eu când am fost la liceu nu aveam găști pe criterii stupide, gen numai cei care practică un sport pot forma o gașcă, sau gașca tocilarilor sau gașca fetelor frumoase și curtate de băieți etc. Prieteniile se formau pentru că aveam interese comune sau pur și simplu pentru că eram colegi de bancă și, vrând-nevrând ajungeam să avem o relație mai strânsă. Este drept însă că nu pot spune că existau persoane populare în tot liceul. În general, nu prea interacționam cu elevii din alte clase și majoritatea celor care aveau prieteni în clase paralele sau în anii superiori/inferiori erau cei care se cunoșteau din școala generală.
Revenind la cartea de față, nu aflăm prea multe despre sentimentele Mayei. În afară de faptul că știm că își iubește familia și este profund afectată de moartea fostului ei profesor de literatură, nu prea știm în rest ce simte ea când este umilită sau ridiculizată de colegi, ce simte în legătură cu faptul că are o surioară autistă și deci, dificilă, ce simte atunci când reușește să iasă din carapacea ei și să își facă noi prieteni, ce simte atunci când anumite prietenii sunt de fapt foarte superficiale. 
Probabil că este destul de greu să îți exprimi gândurile la o asemenea vârstă fragedă, însă cred că asta este ce îi lipsește cărții ca să simți că poți relaționa cu trăirile Mayei. cu toate acestea, cred că poate fi o lectură foarte interesantă pentru fetele de 13-14 ani.
Fun fact: așa cum Maya a învățat cum să fie populară de la Betty Cornell, eu am învățat primele lucruri despre cosmetică și machiaj dintr-o carte. Mama niciodată nu s-a prea machiat și nici nu folosea altceva în afară de o cremă de față, atunci când își amintea, însă primele lucruri despre machiaj le-am învățat dintr-o carte veche, de prin anii 1980. Se numea ”Mesagerii frumuseții” și era scrisă de Constanța Popovici. Chiar dacă unele sfaturi sunt evident perimate în ziua de azi, totuși să știți că unele dintre ele erau chiar bune. În plus, oferea și exemple de produse cosmetice care se găseau pe vremea comunismului și despre care eu nu am auzit. Păcat că nu am avut grijă de ea și a trebuit să o arunc recent pentru că pur și simplu se dezintegra, însă mă bate gândul să o recumpăr din vreun anticariat, just for fun.


miercuri, 10 august 2016

Review: paletă farduri Fräulein 120 culori

Niciun comentariu

Salutare tuturor!
Profit de zilele libere pe care încă le mai am, ca să vă povestesc ce experimente mai fac cu niște farduri noi. În ultima perioadă, am început să încerc să recreez din nou tutoriale pe care le văd și eu pe YouTube, însă mă loveam mereu de o problemă: nu am destule farduri. În ultimii ani, chiar nu prea m-au mai interesat produsele de machiaj, așa că am cumpărat foarte puține și mi-am dat seama că nu am un galben, un portocaliu sau un verde pe care să le folosesc în machiajele pe care le tot încerc.

Prin urmare, mi-am adus aminte că acum ceva ani, toată lumea vorbea foarte mult despre fardurile Fräulein, că sunt foarte pigmentate și ieftine, așa că m-am gândit că aș putea să cumpăr o astfel de paletă cu multe culori. Chiar dacă nu mă așteptam la calitate foarte bună, mi-am zis că măcar voi avea câteva culori pe care nu le utilizez prea des, așa că nu contează dacă nu sunt tocmai de cea mai bună calitate. După nume, ai zice că sunt nemțești, însă bag mâna în foc că sunt fabricate în China, pentru că pe ambalaj nu scrie nicăieri unde sunt produse.

Nu am mai auzit pe nimeni să folosească farduri din astea și au cam dispărut de pe piață. Site-ul lor oficial comercializează acum și diferite alte branduri de cosmtice așa că...nu știu ce să zic. Eu am comandat paleta mea de pe pensulemachiaj.ro și nu, nu m-a sponsorizat nimeni. Am observat că au tot felul de seturi la promoție cu palete Fräulein, iar eu am ales setul Lovely Look, pentru că oricum aveam nevoie și de niște pensule de machiaj. Am plasat comanda sâmbăta, iar luni dimineața m-am trezit cu curierul la ușă, sau mai bine zis la bloc. S-au mișcat foarte rapid.

Setul conține trusa de farduri despre care ei zic că se numește Jelly Matte, deși eu nu am văzut să scrie nimic pe ea și 8 pensule roz tot marca Fräulein. Puteam alege și pensule negre sau maro, dar ce pot să spun, ador culoarea roz. Cadourile care au însoțit aceste set au fost o trusă cu 10 rujuri Meis, un creion pentru sprâncene negru Me Now, un burețel cosmetic și un portfard roșu. De asemenea, am mai primit un ”cadou” special, un voucher de 10 lei pentru următoarea comandă pe site-ul acesta și pentru un altul cu produse pentru manichiură, deținut de aceeași firmă. Tot setul a costat numai 60 de lei. Mie mi se pare foarte rezonabil, dar dacă nu folosiți produse ”made in China” sau aveți ceva împotriva lor, probabil că nu ați vrea să plătiți nici atât.

Setul Lovely Look și cadourile primite
Produsele au sosit împachetate foarte foarte bine, chiar a trebuit să mă lupt cu cutia ca să o deschid, Pensulele erau fiecare învelite în țiplă, iar paleta avea și o folie cu bule peste cutia de plastic. Cu toate acestea, 2 farduri le-am primit sparte, iar unul l-am pierdut chiar în timp ce mă jucam cu paleta. Nu este nici vina vânzătorilor și nici a curierului, pur și simplu mi se pare că acele pastiluțe nu sunt fixate ca lumea și riști să ți se desprindă fardurile. Așa că nici nu se pune problema să iei paleta asta în călătorii.

Cele 120 de farduri sunt dispuse pe două palete care se așează una peste alta în carcasa de plastic. Carcasa nu are oglindă, însă îmi place că e neagră, simplă, cu logo-ul auriul al companiei. Sunt farduri mate, sidefate și câteva farduri cu aspect metalic. Nu mă omor după selecția de culori din a doua paletă, unde sunt foarte multe nuanțe de verde, chiar nu cred că era necesar și aș fi preferat mai multe culori neutre.



Recunosc că m-au atras nuanțele de roz, mov și cele de portocaliu/oranj, pentru că aveam nevoie de ele pentru un machiaj mai colorat. În ceea ce privește calitatea fardurilor, mi-a fost greu să fac poze cu swatchuri și nici mi-ar fi luat o veșnicie să fac poze la toate cele 120 de culori, însă am ales câteva la întâmplare. 


Swatch cu degetele

Farduri aplicate cu degetele, fără primer sau bază

Farduri aplicate cu pensula, fără primer sau bază
La capitolul pigmentație, fardurile se prezintă destul de bine, însă sunt foarte prăfoase. Cele mate sunt mult mai prăfoase decât cele ușor sidefate, după cum se poate observa și la acest verde din stânga, comparat cu movul sidefat din dreapta. Auriul metalic din poza de mai sus arată foarte frumos, însă am avut multe particule sclipicioase de îndepărtat de pe față.

Am folosit fardurile deja, nu mă deranjează atât faptul că sunt prăfoase, pentru că am avut multe farduri ieftine la viața mea, însă mă deranjează că, deși am folosit un primer, pur și simplu parcă mi s-a șters culoarea de pe pleoape după câteva ore.

Nu regret că am cumpărat paleta, pentru că o voi folosi, cum spuneam, atunci când am nevoie de o culori mai puternice, eu având în general nuanțe neutre în trusa mea, însă nici nu mai vreau alte palete de la Fräulein. Mă tentau și altele, o paletă numai cu nuanțe neutre și alta cu nuanțe metalice, însă probabil că tot așa va fi de greu de lucrat cu ele și vor dispărea la fel de rapid de pe față. Le-aș recomanda mai mult fetelor tinere, care încep să experimenteze cu machiajul, ca să aibă multe culori la îndemână la un preț mic.

Eu una oricum nu mai vreau palete cu peste 100 de culori, pentru că sincer, cine are nevoie de 20 de nuante asemănătoare de verde, de exemplu? Voi mai cumpăra alte palete, deoarece fardurile sunt slăbiciunea mea, dar nu asemenea truse gigantice. Dacă totuși vă tentează așa ceva, vă recomand trusele de la e.l.f. Fardurile din paletele mai mari sunt la fel de prăfoase, însă rezistă mai mult cu primer și nu mi s-a întâmpla niciodată să îmi cadă pastiluețe de fard din paletă.

Later edit: Până la urmă, după ce am mai făcut câteva machiaje cu paleta asta, pot să spun că e mai ușor de lucrat de fardurile acestea dacă folosesc o mână ”ușoară”, adică dacă am răbdare să folosesc puțin câte puțin din fard, ca să nu cadă nici prea mult de pe pensulă și nici să nu exagerez cu culoarea în cazul nuanțelor puternice. La capitolul pesistență însă, nici o schimbare. Câteva ore doar, apoi încep să dispară și să se strângă în pliul pleoapei, chiar și cu primer.

Pensulele arată foarte bine, le-am și folosit. Nu sunt nici prea tari, nici prea moi și nu își pierd părul. Deocamdată, nu le-am și spălat așa că nu știu cum se comportă pe viitor. 


Rujurile din trusa Meis nu le-am încercat, pentru că sincer nu mă tentează. Sunt fabricate tot în China și au un miros pur și simplu oribil. Nu sunt expirate, cred că pur și simplu așa au ele din fabricație acel miros artificial. Apreciez acest cadou, am văzut că prețul paletei de rujuri este de 20 de lei pe site, iar fiecare ruj conține 1 gr de produs, însă nu știu dacă le voi și folosi. Îmi închipui că dacă mirosul este așa de rău, nu voi suporta să le simt toată ziua pe buze. Din swatch-urile făcute, observ că sunt translucide, nu au acoperire prea mare, însă culorile sunt destul de drăguțe.



Creionul pentru sprâncene nu l-am testat, dar urmează, la fel și burețelul cosmetic, care este foarte moale. Portfardul este foarte mare, în nici un caz nu încape în poșeta mea, dar l-aș folosi în vacanțe, de exemplu. Are fermoar, două buzunare interioare, un compartiment interior cu fermoar și chiar și o oglinjoară. Dacă nu ar fi fabricat din acel material matlasat, aș zice că ar putea fi folosit chiar ca plic, însă bineînțeles, nu arată destul de elegant. Cu toate acestea, îmi place, mereu îmi prinde bine un portfard.

Lated edit: Creionul este negru intens, eu aș putea să-l folosesc pentru ca am sprâncene negre, dar îmi place un efect mai natural. Îl folosesc ca eyeliner și, surprinzător, se comportă destul de bine, îmi place! Burețelul e okpentru aplicarea fondului de ten, însă e un burețel clasic, nu se folosește umezit, că altfel absoarbe tot produsul. All in all, aceste 3 cadouașe mi-au plăcut.

În concluzie, eu aș spune că pentru 60 de lei am primit o mulțime de produse pe care le voi folosi, mai puțin paleta de rujuri, dar aceea a fost oricum un cadou suplimentar. Îmi plac majoritatea culorilor din paleta de farduri, sunt mulțumita de pensule și de portfard, iar de cei de la pensulemachiaj.ro, numai de bine. Oamenii au fost prompți, prețurile mi se par foarte ok, ținând cont că am văzut farduri Ruby Rose vândute mai scump și acelea nu sunt mai bune ca acestea, poate chiar din contră. Poate voi mai reveni cu o comandă, pentru că mă tentează foarte mult alte produse de la ei de pe site, mai ales că vreau să îmi măresc și colecția de iluminatoare, care conține numai un produs momentan. 
Până data viitoare, v-am pupăcit!


luni, 8 august 2016

Vacanță în stațiunea Călimănești - Căciulata

Niciun comentariu


Salutare tuturor!
Am revenit din vacanță acum câteva zile. Ne-am petrecut concediul de anul acesta în Căciulata, pentru al doilea an consecutiv, deoarece ne-a plăcut foarte mult. M-am gândit că aș putea oferi câteva informații utile pentru cei care își doresc să petreacă o vacanță relaxantă la noi în țară. Nu am făcut foarte multe poze, pentru că mie îmi place să mă bucur de locurile în care călătoresc și nu stau mereu cu aparatul în mână, însă am surprins câteva instantanee drăguțe.
De orașul Călimănești aparțin și alte localități, precum Căciulata, Cozia, Păușa etc, fiind toate ”lipite” una de alta. Noi am stat teoretic în Căciulata, însă am fost și în Călimănești, și în Cozia.
Toate pensiunile, hotelurile și principalele obiective turistice se regăsesc de o parte și de alta a drumului european E81, așa că nu este de mirare că traficul este destul de intens la orice oră din zi și din noapte. Se poate ajunge cu trenul, existând stații atât în Călimănești, cât și în Păușa, dar există și mai multe autocare ce au rute care trec prin stațiune. Noi am preferat autocarul, pentru că este mai rapid și chiar mai ieftin decât trenul. Am mers cu un autocar Dacos din Sibiu, foarte comod, cu aer condiționat. Drumul pe Valea Oltului îmi place foarte mult, probabil pentru că peisajele cu o apă, fie că e râu sau lac, înconjurată de munți și de păduri dese îmi atrag privirea.
Stațiunea Călimănești - Căciulata este una din cele mai celebre stațiuni balneoclimaterice din România, unde se pot face diferite tratamente și proceduri pentru mai multe afecțiuni. Apele minerale din această zonă sunt recunoscute de secole, existând dovezi că au fost utilizate pentru proprietățile lor vindecătoare încă din vremea romanilor. De altfel, în apropiere de Cozia există un castru roman care mai poate fi văzut și în zilele noastre. Noi n-am ajuns până acolo, fiind cam departe ca să mergem pe jos, însă amatorii de drumeții sau cei care o condiție fizică mai bună și sunt obișnuiți să parcurgă kilometri întregi pe jos, pot face acest lucru fără nici o problemă.
Stabilimentul balnear a fost construit în zonă în perioada 1882 - 1884, iar de la sfârșitul secolului XIX a început îmbutelierea apelor minerale de aici, care fuseseră deja premiate la expoziția de la Viena.
Călimănești - Căciulata devine oraș începând cu anul 1927. Stațiunea pare tot mai plină de la an la an. Nu am întâlnit numai pensionari veniți la tratament, ci și familii cu copii mici sau chiar multe cupluri tinere care vin aici pentru aerul curat și pentru o porție de bălăceală și de plajă.

Cazare în Căciulata

Sunt foarte multe pensiuni în zonă, dar și multe hoteluri care datează încă de pe vremea comuniștilor și care au fost renovate. Toate locurile de cazare sunt ocupate în plin sezon, așa că nu v-aș sfătui să mergeți fără o rezervare prealabilă. Am văzut foarte mulți turiști care rătăceau prin stațiune în căutarea unei camere, pentru că s-au gândit ei că ”trebuie să mai fie ceva liber”. Noi am optat pentru Pensiunea Domniței, pentru că acolo am stat și anul trecut și ne-am simțit bine. Nu este tocmai cea mai ieftină opțiune. O cameră costă 190 de lei/noapte cu mic dejun inclus, iar o cameră la Hotelul Domniței costă 220 lei/noapte cu mic dejun inclus. Dacă faceți rezervare din timp, de obicei se face o mică reducere. Noi, de exemplu, am făcut rezervare în mai și ni s-a oferit o reducere de aproximativ 70 de lei. În acest preț sunt incluse și câteva tratamente. care nu știu însă unde se efectuează pentru că noi nu am fost interesați de așa ceva. În prețul camerei intră și accesul complet la piscina exterioară, piscina interioară, saună și jacuzzi, acesta fiind și motivul pentru care am ales această pensiune.


Punctele forte: personal foarte amabil, curățenie exemplară, mâncare foarte bună la micul dejun și facilitățile pe care pensiunea le oferă. Am vrut un loc cu piscină proprie, deoarece eu nu știu să înot și niciodată nu m-am simțit în largul meu la ștrand, unde stau numai cu picioarele în apă la margine. Aici, la piscina exterioară nu am stat, pentru că de obicei toți cei cazați se înghesuie acolo la plajă, însă a fost foarte plăcut și în piscina interioară, cu apă călduță. Apa are doar 1,40 m adâncime, așa că am putut intra și eu să stau în apă și să mă răcoresc puțin.
În ceea ce privește mâncarea, micul dejun este în stil bufet suedez, foarte diversificat, cu mezeluri, lactate, cereale, preparate calde, ceai, cafea, suc de fructe, fructe proaspete, practic câte ceva pentru fiecare. La restaurantul propriu al pensiunii nu prea am văzut oameni care să mănânce, pentru că prețurile sunt cam mari. Nici noi n-am mâncat acolo, așa că nu pot spune cât de priceput este bucătarul.
Punctele slabe ale pensiunii sunt camerele ca atare. Se vede că totul a fost nou atunci când pensiunea a fost înființată, însă de atunci nu s-a mai investit nimic în modernizare sau reparații. Noi am primit exact aceeași cameră ca și anul trecut, așa că am putut să îmi fac o părere. Ușa de la balcon din geam termopan nu se închidea bine anul trecut și tot așa am găsit-o și anul acesta. Țin minte că atunci am menționat acest lucru la recepție, a venit imediat cineva de la întreținere, dar persoana respectivă numai a constata că așa se întâmplă cu termopanele, mai ales când sunt utilizate intens. Vara nu este o problemă, dar iarna îmi închipui că nu are cum să nu fie frig. Probabil nu prea au oaspeți pe perioada iernii. De asemenea, la baie scurgerea mergea foarte greu, era imposibil să fac duș chiar după soțul meu, pentru că trebuia să aștept măcar 30 de minute până se scurgea toată apa strânsă în cădița de la duș. Nu există cabine, ci clasicele dușuri cu perdeluțe, care se lipesc tot timpul de pielea uda dacă faci greșeala să te apropii de ele.
Așa cum am menționat, doamnele de la curățenie își fac treaba exemplar, zilnic se făcea curat în cameră, găseam prosoape moi și pufoase, așa că nu mă plâng. A, și am avut și aer condiționat în cameră, ceea ce a fost foarte bine, pentru că era o căldură înnebunitoare. Ceea ce a fost iarăși puțin aiurea, faptul că aveam cearșafuri albe, curate, călcate, dar...cu mai multe găuri în ele, semn al uzurii intensive. Iar pe lângă ușa de la balcon defectă, aveam și o broască la ușa de la baie care se mai ținea numai în vreo 2 șuruburi în loc de 4 și trebuia să o închidem cu grijă.
În afară de aceste mici neajunsuri, am apreciat foarte mult personalul foarte amabil și săritor, însă sincer, dacă n-ar fi fost piscinele, nu cred că aș mai fi vrut să mă întorc tot la această pensiune.
În rest, lumea se orientează foarte mult spre hotelurile mai mari:Traian, Perla Oltului, Orizont și complexul Cozia - Olt - Căciulata, însă e plin de pensiuni mai mici sau vile cu câteva camere care pot fi închiriate.

Restaurante în Căciulata

Nu sunt prea multe locuri unde se poate mânca ”ieftin și bun” în Căciulata, însă majoritatea hotelurilor au și restaurnte proprii. În rest, noi am fost în alte trei locuri: Restaurant Park, pe care nu îl recomand pentru că mâncarea nu era prea grozavp, probabil de aceea nefiind prea căutat, restaurantul Intim unse se serveau meniuri fixe la prețuri mici, dar care a fost închis, din câte am înțeles din cauza unei dispute pentru clădirea în care funcționa și locul în care am mâncat zilnic anul acesta: La carul cu bere aflat chiar în incinta parcului Căciulata.


Aici nu exista un meniu prea diversificat, însă mâncarea este foarte bună, iar personaul foarte prietenos și eficient. Terasa era mereu plină, având în vedere și locația aproape de malul Oltului, printre copaci care oferă multă umbră vara, însă chelnerii s-au mișcat mereu foarte bine, fără ifose stupide, mereu cu zâmbetul pe buze. Pizza este foarte bună, mi-a plăcut că există posibilitatea să comanzi și pizza de mărime medie, ceea ce noi la Mediaș n-avem și mereu fac risipă pentru că nu pot mânca niciodată una întreagă. De asemenea, au câteva meniuri fixe haioase: meniul mezinului - șnițel de pui cu piure de cartofi la doar 10 lei, meniul bunicului - 3 mititei cu cartofi prajiti la numai 12 lei și alte 2 - 3 meniuri la fel de accesibile ca preț. Preparatele se fac pe un grătar chiar afară, așa că pot să vă spun că m văzut că se lucrează foarte curat și nu am avut nici o problemă cu mâncarea. Dacă treceți pe acolo, vă recomand papanașii cu dulceață de afine. Sunt foarte buni, iar o porție mică costă numai 8 lei.


Ce se poate vizita în Căciulata

Principala atracție pentru noi a fost parcul din Căciulata. A fost reabilitat recent, cu alei refăcute, bănci noi gazon și flori. Am fost impresionată de cât de frumos arată și chir am întâlnit personalul de la întreținerea spațiilor verzi, care se ocupa chiar de smulgere buruienilor cred, pentru ca gazonul să fie mereu frumos. Este o răcoare atât de plăcută acolo, încât poți petrece liniștit câteva ore bune. Tot în incinta parcului sunt izvoarele cu apă sulfurică de unde am văzut că oamenii luau apă, probabil pentru tratamente, și câteva magazine cu haine de vară, accesorii pentru baie și alte mărunțișuri. Chiar m-am gândit că, dacă ai nevoie de o garderobă nouă, nici nu trebuie să îți cumperi ceva dinainte, pentru că găsești aici tricouri, costume de baie și rochițe de plajă foarte ieftine.




O altă atracție o reprezintă plimbările cu vaporașul, pe Olt. Cursele durează aproximativ 50 de minute, se efectuează din oră în oră, de dimineța de la 9, până seara la orele 20 sau 21, nu mai rețin exact. Un bilet costă 20 de lei pentru adulți și 10 lei pentru copii până în vârsta de 5 ani.




În ceea ce privește ștrandurile din zonă, s-a deschis recent un Aqua Park foarte modern și există și piscina Camelot cu apă caldă, ambele locații fiind destul de aglomerate, însă plăcute, din câte am înțeles de la cei care au fost pe acolo.

Mănăstirile din zonă


Evident, nici un turist nu poate rata o vizită la mănăstirea Cozia, ctitorită de Mircea cel Bătrân. Din păcate, afluxul de turiști poate fi deranjant uneori. Când am fost noi, am dat peste 2 autocare pline cu turiști străini care se înghesuiau să facă poze, lucru care nici nu cred că era permis de fapt, pentru a nu deteriora frumoasele fresce și picturi, însă lor nu prea părea să le pese de acest aspect. Nu se plătește intrare nici pentru biserică, nici pentru muzeul care cuprinde o frumoasă colecție de icoane vechi și obiecte de cult, însă cei care doresc pot lăsa mici donații atunci când dau un pomelnic la mănăstire sau pot cumpăra tot felul de suveniruri de la micul magazin care funcționează la parterul muzeului.




Din Căciulata, se poate merge pe jos până la mănăstire, distanța fiind de aproximativ 2 kilometri. Pe drum, se găsește și o mică piață cu fructe, legume, lactate și diferite preparate naturiste, dar și mai multe tarabe cu tot felul de mărunțișuri. Eu am cumpărat câteva suveniruri pentru cei de acasă, precum și o cană, pentru că am o obsesie pentru căni, mereu cumpăra câte una din locurile pe unde mă duc.
Dincolo de Cozia este și Mănăstirea Turnu, însă ar mai fi trebuit să parcurgem încă vreo 2-3 kilometri de acolo li, fiind și o zi călduroasă, nu ne-am aventurat mai departe.
În direcția opusă, în Cășimănești, se află frumosul schit Ostrov, pe o insuliță din mijlocul Oltului. Este un schit de măicuțe, care poate fi vizitat și de către turiști, cu o grădină plină de flori colorate și o mică bisericuță. Schitul a fost construit în secolul XVI, fiind o ctitorie a domnitorului Neagoe Basarab și a soției sale Despina. Atât Despina, cât și mama lui Mihai Viteazul s-au călugărit aici. din păcate, mare parte din vechile icoane nu mai pot fi găsite aici, ele fiind parte din colecția Muzeului de Artă al României. Fiind un loc mai retras, nu am dat peste mulți turiști și chiar m-am bucurat de timpul petrecut în mica bisericuță, dar și în grădina de pe insuliță. Este atât de multă liniște, nu se simt decât curenții apei, iar peisajul este unul deosebit. Nici aici nu trebuie să se plătească vreo intrare și se pot cumpăra iconițe și alte suveniruri de la un mic magazin care funcționează aici. Accesul se face pe un pod care străbate Oltul, însă acesta este închis pe timpul nopții.








Vizită în Călimănești

Dacă tot am mers până la schit, am petrecut câteva ore și în Călimănești. Orașul este foarte mic, multe clădiri dăinuie încă din vremea comunismului și nu cred că există prea multe lucruri de făcut în zonă. Am fost la o limonadă pe singura terasă pe care am reperat-o , Andreea Events, însă locul era pustiu, încât chiar aveam impresia că e închisă. Dacă în Căciulata există un adevărat furnicar de lume ce pleacă și vine la ștrand, spre hoteluri sau restaurante, în Călimănești ai impresia că te-ai întors în timp, într-un orășel liniștit.


Chiar și sediul Poliției se află într-o veche clădire care pare destul de dărăpănată, dar care nu m-ar mira să fi fost martoră istoriei orășelului. Vorba aceea, dacă pereții ar avea glas...


Cel mai ”aglomerat” hotel, părea a fi Hotel Central, un hotel care arată ca și cum ar fi fost renovat și el recent. Se află chiar în apropierea micului parc din Călimănești, care a fost și el reabilitat și care arată superb, chiar mi-aș dori măcar așa ceva în Mediaș. Tot fac paralele, pentru că și eu sunt dintr-un oraș mai mic și de multe ori mă plâng că nu prea sunt locuri unde să mergi să te relaxezi în natură pe aici. Parcul este la fel de îngrijit ca și cel din Căciulata, cu gazon, flori, o fântână arteziană și, din câte am văzut, se construiau niște suporturi de lemn pentru a se crea niște bolți de flori pe aleile parcului.



Cu siguranță, actorul Florin Zamfirescu, născut în Călimănești, s-a implicat forte mult în viața culturală a micului oraș. Am văzut niște afișe cu tabăra pentru copii Florin Zamfirescu, ce a a vut loc în iulie în Călimănești - Căciulata, iar în parcul din Călimănești a apărut un mic teatru de vară care aparține de Casa de Cultură Florin Zamfirescu și care nu exista acolo anul trecut.



Sper că aceste informații v-au fost de folos dacă vreți să vă petreceți vacanța în această zonă. Menționez că și amatorii de drumeții pot parcurge mai multe trasee în Parcul Național Cozia, însă despre acest lucru nu pot spune mai multe, deoarece nu sunt amatoare de drumeții sau de mers cu cortul.
Dacă vreți relaxare, aer curat și pur și simplu să vă bucurați de peisaje frumoase, fără să vă ”ardă” la buzunar, cred că stațiunile românești au multe de oferit. Desigur, sunt locuri și locuri, însă în general am avut un sejur foarte plăcut aici și ne-am propus ca în fiecare an să vizităm câte o stațiune mai accesibilă ca și distanță.

duminică, 24 iulie 2016

Wanderlust: Biblioteca Națională din Austria

Niciun comentariu


Salutare!
Mi-am propus ca, din când în când, să scriu câteva informații despre locurile pe care mi-ar plăcea să le vizitez. Sigur, probabil că nu voi ajunge vreodată prin aceste locuri, dar măcar poate omul să viseze nu-i așa?
Prima și singura dată până acum când am călătorit în afaraa țării a fost la Viena. O vacanță superbă, deși a durat numai 3 zile, în care m-am bucurat să descopăr acest oraș unde m-aș întoarce oricând cu plăcere. Evident, nu am avut timp să vizitez tot ce se putea și am fost în locurile în care se duc de obicei toți turiștii.
Însă, ca orice pasionat de cărți, mi-ar fi plăcut să ajung și la Bibioteca Națională. Această bibliotecă este o adevărată bijuterie în stil baroc, care dateză de la 1726. Este cea mai mare biblitecă barocă din lume. În trecut, a fost biblioteca oficială a curții Habsburgice, iar în colecția sa se regăsesc lucrări vechi, încă din secolul XIV. Colecția actuală a bibliotecii cuprinde în jur de 2,5 milioane de cărți. Vă dați seama??? Peste 2 milioane de cărți! 
Se pot vizita mai multe colecții ale bibliotecii, însă cel mai impresionant este holul principal, unde pot fi admirate diferite cărți tipărite, hărți, papirusuri și portrete. De asemenea, holul este decorat cu fresce impresionante, pictate de Daniel Gran, care a fost pictorul curții.  Printre cele mai frumoase exponate se regăsesc două globuri venețiene, care provin tot din epoca barocă. Unul reprezintă Pământul, iar altul reprezintă cerul, cu harta de stele. 


Printre atâtea milioane de cărți, se găseșt și colecția completă de cărți a prințului Eugene de Savoia, precum și cea mai amre colecție de scrieri ale lui Martin Luther, din Perioada Reformată.
În bibliotecă există numeroase pasaje secrete, pe care numai angajații le cunosc și despre care se spune că adăpostesc diferite obiecte de artă care nu sunt rezervate publicului larg.
Cine știe câte alte secrete adăpostește această minunată bibliotecă? Biblioteca este deschisă doar în perioada iunie - septembrie, de marțea până duminica, iar biletul de intrare costă în mod normal 7 euro.

Sursa foto: wien.info


sâmbătă, 23 iulie 2016

FOTD feat. elf cosmetics

Niciun comentariu


Hey-ho!
Astăzi m-am decis să vă arăt machiajul pe care mi l-am făcut de dimineață, chiar înainte să ies în oraș. În general, nu prea mă machiez, pentru că lucrez mult de acasă și vorba aia cine să mă vadă, însă în weekend dacă tot ies în oraș, mă aranjez și eu puțin.
În trecut, eram foarte reticientă să postez poze cu mine pentru că inevitabil apăreau și ”complimentele” în comentarii de genul ”Ești urâtă!”, ar când ai aproape 30 de ani, chiar nu îți mai pasă de lucrurile acestea.
Nici nu mi-am dat seama câte produse elf am în trusa de machiaj. Nu, nu mă sponsorizează nimeni, le-am cumpărat pe toate din banii mei.
P. S. Știu că am un zâmet strâmb în poze, e o reacție pe care o am mereu când știu că sunt fotografiată.
P. P. S. Ignorați dezordinea din fundal, am niște materiae de construcții prin apartament și nu aveam cum să stau altfel ca să am destulă lumină.
P.P.P.S. Pozele nu sunt deloc prelucrate, tocmai ca să se vadă cât mai bine culorile fardurilor. Credeți-mă, dacă le prelucram, făceam ceva cu nasul ăla mare :)

Pentru acest look, am vrut să nu fie chiar un smoeky eye, pentru că este un machiaj pe care îl port și ziua, așa că am folosit nuanțe calde de oranj auriu și ciocolatiu. Conturul este negru pentru că asta este ”boala” mea, însă nu am insistat și pe pleoapa superioară.
Iată toate produsele folosite:



Pudră brozantă Bourjois Delice de poudre
Blush elf Pink
Passion

Trusă de farduri elf în ediție limitată
Fond de ten Vollare Cashmir Mineral Foundation
Gloss elf Glossy Lipshine în nuanța Strawberry
Primer pentru ochi Butterfly Perfect Eyeshadow Primer
Mascara Avon Big & Multiplied
Eyeliner Teeez Black De Luxe
Fard elf baked nuanța Chocolate Dreams
Trusă farduri elf Eye Manual
Pudră compactă Revlon Colorstay
Pudră iluminatoare essence The Twilight Saga Breaking Dawn part 2

Pentru față, am folosit fondul de ten Vollare și pudra Revlon. Pentru obraji, pudra bronzanta Bourjois, blushul elf și pura iluminatoare essence.
Pe pleoape, am aplicat întâi primerul Butterfly, în pliul pleoapei nuanța de oranj din trusa de farduri elf, a treia de pe rândul de jos, apoi pe toată pleoapa nuanța aurie din elf Eye Manual - fardul din stânga sus. În colțul ochiului am aplicat fardul elf baked Chocolate Dreams și la final, puțin negru din trusa elf Eye Manual, cel din dreapta jos. Același fard negru l-am folosit pentru conturarea liniei ochiului. Peste el, am trasat și câte o linie cu eyelinerul Teez, iar la final am aplicat mascara.
Fiind un machiaj mai dramatic, pe buze am aplicat doar glossul, care este aproape incolor.
Voila!


Poate dacă îmi fac curaj, mai postez câte un mic FOTD:
Până data viitoare, vă pupăcesc!